#agurida

• agur — Termen regional sau arhaic întâlnit în anumite graiuri românești folosit pentru a desemna aguridul sau agurida, reprezentând strugurele neajuns la maturitate, verde și acru; în sens extins, se poate referi la sucul extrem de acid extras din aceste boabe necoapte, utilizat istoric în bucătăria tradițională pentru acrirea ciorbelor.
• agura — Formă regională sau arhaică rară folosită în anumite dialecte românești ca variantă fonetică pentru aguridă, desemnând strugurele neajuns la maturitate, verde și extrem de acru. În sens gastronomic tradițional, termenul se poate referi și la sucul acid stors din aceste boabe necoapte, utilizat în trecut pentru acrirea mâncărurilor în lipsa oțetului sau a lămâilor.
• agurare — Acțiunea de a agura și rezultatul ei; termen regional sau arhaic folosit în anumite comunități pomicole pentru a descrie procesul de rărire manuală a fructelor verzi, necoapte sau crude (cum ar fi aguridele sau micii pomi fructiferi), cu scopul de a asigura o dezvoltare structurală optimă și o acumulare superioară de zaharuri în producția rămasă pe ramuri.
• aguridă — Strugure neajuns la maturitate, verde și acru, folosit în trecut sau în bucătăria tradițională pentru obținerea unui suc intens acid (aguridă / verjuice) utilizat la acrirea ciorbelor și a sosurilor. În sens larg, termenul descrie și alte fructe culese înainte de coacerea completă care păstrează o astringență ridicată.
• aguridar — Termen regional sau arhaic folosit în anumite graiuri românești pentru a desemna un butaș de viță-de-vie sălbatică ori un exemplar de viță nealtoită care produce exclusiv boabe mici, verzi și acre (aguride); de asemenea, poate denumi un vas din lemn sau un recipient special utilizat în gospodăriile rurale vechi pentru zdrobirea și păstrarea sucului acid obținut din strugurii necopți.
• agurijoară — Formă diminutivală, regională sau arhaică, folosită în anumite graiuri românești pentru a desemna o aguridă mică, o boabă minusculă sau un ciorchine foarte tânăr de strugure verde și acru, aflat în primele stadii de dezvoltare după înflorire. Termenul reflectă un caracter afectiv sau descriptiv pentru rodul proaspăt format al viței-de-vie.
• agurit — Termen regional sau arhaic rar folosit pentru a descrie sucul extras din aguride (struguri verzi și acri), utilizat ca agent tradițional de acrire; ca adjectiv, descrie starea unui fruct astringent, complet necopt, sau senzația de dinți strepeziți provocată de consumul unor alimente extrem de acide.
• aguriza — A se transforma în aguridă sau a rămâne în stadiul de fruct verde, mic și acru; termen regional folosit în viticultură pentru a descrie fenomenul prin care boabele de struguri se opresc din evoluție și nu mai ajung la maturitate din cauza secetei, a bolilor sau a atacurilor de dăunători, păstrându-și astringența și culoarea verde.
• agurizar — Termen regional sau arhaic rar utilizat ca variantă fonetică pentru aguridar, desemnând un portaltoi sau un butaș de viță-de-vie sălbatică rezistentă, ori un recipient tradițional din lemn folosit pentru depozitarea sucului acid obținut din strugurii necopți.
• agurizare — Acțiunea de a aguriza și rezultatul ei; proces fiziologic sau patologic regional descris în viticultură prin care boabele de struguri stagnează în evoluție și rămân mici, verzi și acre. Acest fenomen structural este cauzat de factori de stres climatic precum seceta extremă sau de atacul unor agenți patogeni, determinând compromiterea maturării normale a rodului.
• agurizi — Formă verbală regională sau variantă de conjugare folosită în anumite graiuri românești pentru acțiunea de a aguriza (a se transforma în aguridă); proces prin care boabele de struguri stagnează în evoluție și rămân mici, verzi și acre pe parcursul verii din cauza bolilor sau a stresului climatic.
• agurizire — Acțiunea de a agurizi și rezultatul ei; proces fiziologic sau patologic regional descris în viticultură prin care boabele de struguri stagnează în evoluție și rămân mici, verzi și acre. Acest fenomen structural determină compromiterea maturării normale a rodului din cauza bolilor sau a secetei.
• agustos — Termen regional sau arhaic rar folosit pentru a descrie un gust sau un aliment care are proprietăți similare cu ale aguridei; fruct sau preparat culinar intens acru, astringent, înțepător și necopt, care strepezește dinții sau provoacă o senzație puternică de aciditate la nivelul palatului bucal.