#ajutator
- ajutător — Care aduce un ajutor, un sprijin eficient, o ușurare ori o completare utilă într-o activitate, un proces tehnic sau o structură lingvistică; obiect, instrument sau material didactic conceput special pentru a facilita înțelegerea ori executarea unei sarcini. Ca substantiv masculin, definește persoana angajată ca asistent sau subordonat direct al unui meșter ori specialist (ex: ajutor de bucătar); în gramatică, descrie clasa de verbe (auxiliare) care își pierd sensul lexical pentru a ajuta structural la formarea timpurilor compuse ale altor verbe.
- ajutătorie — Instituție tradițională, asociație de sprijin reciproc sau fond mutual comun organizat în trecut în cadrul breslelor, comunităților sătești ori primelor uniuni de muncitori, având scopul structural de a colecta contribuții bănești pentru a acorda ajutoare financiare membrilor aflați în caz de boală, accident, deces sau bătrânețe; prin extensie, funcția, statutul sau activitatea specifică desfășurată de o persoană care acționează ca asistent oficial ori adjunct într-o structură administrativă veche.
- ajutătoriu — Variantă ortografică și fonetică arhaică a adjectivului și substantivului 'ajutător'; care oferă sprijin, asistență sau un suport util într-o activitate ori structură. În textele juridice, ecleziastice și literare din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, termenul descria fie un element de sprijin structural (ex: un pilon, un argument), fie o persoană care deținea rolul de asistent, ucenic sau colaborator secundar pe lângă o autoritate oficială.
- ajutornic — Care este de mare ajutor, folositor, util, favorabil ori eficient într-o anumită împrejurare, activitate fizică sau demers intelectual; obiect, remediu sau persoană care aduce un sprijin prompt și o ușurare reală într-o situație dificilă. Acest termen aparține fondului lexical arhaic și regional al limbii române, fiind utilizat în trecut în satele din nordul Moldovei și în Transilvania pentru a descrie un instrument bine conceput sau un vecin binevoitor pe care te poți baza la muncile câmpului.
- auxiliar — Care ajută, susține sau completează ceva principal; element de sprijin. În gramatică, definește un verb (precum 'a avea' sau 'a fi') utilizat pentru formarea timpurilor și modurilor compuse. În educație, reprezintă o carte sau un caiet de exerciții care completează manualul obligatoriu.