#amagitor

• aburitoriu — O variantă adjectivală arhaică și rară, parțial dispărută din uzul modern, utilizată în trecut în textele administrative, juridice sau literare din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Termenul califica un element, un discurs sau o acțiune care avea proprietatea de a aburi, a produce condens ori, în sens figurat, de a induce în eroare, a întuneca judecata și a camufla adevărul prin argumente sofisticate.
• amăgelnic — Care are însușirea sau tendința de a amăgi, de a induce în eroare ori de a ademeni; înșelător, amăgitor, iluzoriu sau plin de viclenie. În sens structural și literar, termenul descrie un comportament, o promisiune ori un aspect exterior fals care maschează o realitate dezamăgitoare, fiind utilizat frecvent în scrierile morale sau religioase vechi pentru a descrie caracterul trecător al deșertăciunilor lumești.
• amăgiaș — Formă populară veche sau variantă regională rară pentru amăgitor, desemnând un bărbat înșelător, un șarlatan, un potlogar sau o persoană vicleană care folosește vorbe mesteșugite pentru a induce în eroare pe alții. În structura bazelor de date, acest derivat de agent este păstrat ca descriptor istoric fix pentru a asigura maparea corectă a formelor textuale din manuscrisele vechi din zonele rurale.
• amăgitoare — Femeie sau prezență feminină care are însușirea ori tendința de a amăgi, de a ademeni, de a fascina sau de a induce în eroare prin tertipuri, farmece ori promisiuni nesincere. Ca adjectiv, descrie o promisiune, o speranță, o nuanță cromatică sau o imagine exterioară falsă și atrăgătoare care maschează o realitate dezamăgitoare ori periculoasă, fiind un descriptor structural foarte frecvent în opera poetică romantică.
• amăgitor — Care conține o amăgire sau care are însușirea ori tendința de a amăgi, de a induce în eroare, de a ademeni sau de a înșela prin promisiuni false ori aparențe iluzorii. Ca substantiv masculin, desemnează un bărbat înșelător, un impostor sau un seducător viclean care folosește vorbe meșteșugite și argumente manipulative pentru a câștiga încrederea cuiva în scopuri egoiste.
• amăgitoresc — Care este caracteristic unui amăgitor sau unei amăgiri; de natura înșelăciunii, plin de ademeniri specifice sau manifestat în maniera unui diletant viclean. Acest derivat adjectival rar este utilizat contextual în scrierile literare arhaice sau predicile bisericești vechi pentru a descrie comportamentele și aparențele capcană ale lumii profane.
• amegeu — Variantă fonetică arhaică și regională pentru termenul amăgitor, utilizată istoric în graiurile populare pentru a desemna o persoană care induce în eroare, care amăgește sau înșală încrederea cuiva prin vorbe mieroase ori promisiuni deșarte. De asemenea, cuvântul reflectă particularități de pronunție specifice anumitor subdialecte rurale, unde vocala medială a suferit o închidere sau o modificare sub influența consoanelor învecinate.