#ametit

• abțigui — A se înveseli sau a intra într-o stare de ebrietate ușoară ori moderată prin consumul de băuturi alcoolice; a se binedispune la un pahar. Folosit uneori la forma tranzitivă pentru a descrie acțiunea de a îmbăta pe cineva pe furiș sau treptat. Reprezintă un termen pitoresc din argoul românesc, având o conotație mai degrabă comică sau indulgentă decât una severă sau peiorativă.
• abțiguit — Care se află sub influența moderată a băuturilor alcoolice; ușor amețit, vesel sau cherchelit, fără a fi ajuns într-o stare de ebrietate avansată sau incapacitate fizică. Este un termen specific registrului colocvial urban din limba română, utilizat pentru a descrie o stare euforică inofensivă dobândită în contexte sociale relaxate.
• amățit — Care a fost indus într-o stare de amețeală, confuzie sau pierdere temporară a echilibrului; zăpăcit, amețit, uimit ori tulburat din cauza unui șoc, a oboselii ori a băuturilor tari. În sens figurat sau literar vechi, descrie starea unei persoane consternate sau fermecate de o veste neșteptată, care își pierde pentru câteva clipe limpezimea gîndirii.
• amățitor — Care are însușirea sau puterea de a amăți (a ameți), de a zăpăci ori de a tulbura simțurile și claritatea mentală; amețitor, năucitor sau uimitor. În sens literar ori poetic vechi, termenul descrie un parfum puternic, o licoare alcoolică fermentată sau un peisaj grandios care copleșește rațiunea, lăsând o impresie profundă de fascinare ori confuzie pasageră.
• amețit — Care are senzația de pierdere a echilibrului sau de învârtire a capului, specifică vertijului sau lipotimiei; tulburat temporar din punct de vedere senzorial în urma unei stări febrile, a unei lovituri, a oboselii extreme ori a consumului de alcool sau substanțe toxice. În sens figurat, colocvial sau moral, descrie o persoană zăpăcită, buimacă, neatentă sau lipsită de claritate structurală în gândire.
• amețitor — Care provoacă amețeală sau vertij din cauza înălțimii, a vitezei sau a mișcării de rotație; care tulbură profund simțurile sau mintea. În sens figurat sau hiperbolic, descrie ceva uluitor, fascinant, grandios sau copleșitor, care impresionează puternic prin amploare, intensitate, număr ori frumusețe neobișnuită.
• amețitoriu — Formă adjectivală învechită, arhaică sau regională a termenului 'amețitor'; care are proprietatea sau capacitatea de a provoca amețeală, vertij ori confuzie mentală. În textele literare vechi sau cronicile de epocă, descrie o băutură puternic intoxicantă, o înălțime mare sau, în sens figurat, o atitudine manipulatoare care zăpăcește rațiunea.
• amețitură — Senzație trecătoare de vertij, de învârtire a capului sau de pierdere a echilibrului; formă de manifestare atenuată a amețelii. În sens figurat, familiar sau peiorativ, descrie o persoană zăpăcită, nesăbuită, distrată sau extrem de flușturatică, care acționează fără claritate structurală în gândire.