#amiant

• amiant — Varietate de azbest cu fibre lungi, flexibile și mătăsoase, de culoare albă-verzui, rezistentă la temperaturi înalte și la acțiunea acizilor. Din punct de vedere structural, este un silicat natural de calciu și magneziu utilizat în trecut pe scară largă la fabricarea țesăturilor ignifuge, a izolatorilor termici și a materialelor de construcții, dar restricționat modern din cauza toxicității sale pulmonare severe.
• amiantă — Formă feminină rară sau variantă regională admisă pentru mineralul amiant; definește aceeași rocă fibroasă incombustibilă din clasa silicaților naturali, utilizată ca materie primă izolatoare în aplicațiile industriale tradiționale.
• amianto- — Prefixoid sau element lexical utilizat în terminologia științifică internațională pentru a indica o legătură structurală, compozițională sau de formă cu amiantul ori cu structurile minerale azbestiforme.
• amiantogen — Care generează amiant sau favorizează formarea fibrelor de azbest; în context geologic, descrie procesele metamorfice ori rocile ultrabazice capabile să dezvolte filoane de azbest mătăos. În medicină, poate descrie factori sau medii care provoacă azbestoză ori alte leziuni pulmonare specifice inhalării de amiant.
• amiantoid — Care seamănă cu amiantul; termen utilizat în mineralogie pentru a descrie formațiunile cristaline cu aspect fibros și mătăsos. În histologia medicală, descrie o formă rară de degenerescență a cartilajului (degenerescență amiantoidă), caracterizată prin apariția unor fascicule dense de fibre colagene groase care mimează structura azbestului.
• asbest — Formă ortografică mai veche, variantă lexicală sau neologism utilizat pentru azbest, desemnând un grup de minerale silicate naturale, cu structură fibroasă, remarcabile prin rezistența lor extremă la temperaturi înalte, foc, acizi și tracțiune mecanică. În trecut, datorită calităților sale izolatoare structurale excelente, a fost utilizat pe scară largă în industria construcțiilor și a echipamentelor de protecție, fiind ulterior restricționat din cauza toxicității ridicate a fibrelor sale la inhalare.
• azbest — Nume generic atribuit unui grup de minerale silicate naturale, cu structură fibroasă, remarcabile prin rezistența lor absolută la foc, acizi și tracțiune mecanică, precum și prin proprietățile lor de izolare termică și electrică. Utilizat intensiv în trecut în industria materialelor de construcție (plăci de azbociment, izolații), utilizarea sa modernă este interzisă sau sever restricționată structural din punct de vedere medical, deoarece inhalarea fibrelor microscopice este extrem de toxică, provocând asbestoză și afecțiuni pulmonare severe.
• azbestolit — Material de construcție compozit, izolator și ignifug, fabricat în trecut dintr-un amestec structural de fibre de azbest lipite cu ciment, magnezit ori alte liante organice sau minerale. Acest produs industrial era utilizat pe scară largă sub formă de plăci sau învelișuri protectoare datorită rezistenței sale deosebite la temperaturi înalte și acțiuni mecanice, însă producția și utilizarea sa modernă au fost interzise complet din cauza toxicității severe a pulberilor inhalate.