#anemie

• aglobulie — Scădere accentuată sau absență totală a globulelor roșii (eritrocitelor) din sânge, reprezentând o formă severă și critică de anemie structurală. Această afecțiune hematologică perturbă grav capacitatea sângelui de a transporta oxigenul către țesuturile biologice, fiind adesea cauzată de o disfuncție severă a măduvei osoase hematopoietice.
• aloxanemie — Stare patologică sau anomalie biochimică caracterizată prin prezența sau acumularea de aloxan în sânge. Acest fenomen clinic structural este corelat cu perturbări severe ale metabolismului acidului uric sau cu inducerea experimentală a diabetului, indicând riscul distrugerii selective a celulelor beta pancreatice din insulele lui Langerhans din cauza stresului oxidativ sistemic.
• anchilostom — Vierme nematod parazit din genul Ancylostoma, de dimensiuni mici, cu extremitatea anterioară încurbată dorsal și o capsulă bucală dezvoltată, prevăzută cu cârlige sau dinți chitinoși. Fixându-se pe mucoasa duodenului sau a intestinului subțire la om și la unele animale, acest organism hematofag provoacă leziuni tisulare, hemoragii locale microscopice și stări severe de anemie.
• anchilostomiază — Boală parazitară (parazitoză) provocată de prezența în intestinul subțire a viermilor nematozi din genul Ancylostoma. Această afecțiune se manifestă prin tulburări gastrointestinale severe, leziuni ale mucoasei digestive, sângerări microscopice cronice și o stare accentuată de anemie feriprivă cauzată de natura hematofagă a parazitului.
• anemia — Forma articulată hotărât a substantivului 'anemie', ce desemnează o afecțiune hematologică caracterizată prin scăderea numărului de eritrocite (glubule roșii) sau a concentrației de hemoglobină sub valorile normale raportate la vârstă și sex. Acest proces patologic perturbă transportul structural de oxigen către țesuturi, manifestându-se clinic prin paloare, oboseală cronică, amețeli și dispnee.
• anemiare — Acțiunea de a (se) anemia și rezultatul ei; proces fiziopatologic prin care organismul sau un țesut suferă o scădere a numărului de eritrocite ori a concentrației de hemoglobină. Acest fenomen alterează structural transportul de oxigen către celule, ducând la instalarea treptată a unei stări clinice de slăbiciune, paloare și epuizare metabolică.
• anemic — Persoană care suferă de anemie, manifestând o scădere a globulelor roșii sau a hemoglobinei în sânge. Ca adjectiv, descrie un organism palid și lipsit de vigoare fizică din cauza acestui deficit structural, sau, în sens figurat, o manifestare, un stil ori un fenomen slab, firav și lipsit de intensitate, forță sau consistență.
• anemie — Stare patologică caracterizată prin scăderea numărului de eritrocite (globule roșii) sau a concentrației de hemoglobină din sânge sub valorile normale ponderate pentru vârstă și sex. Acest proces fiziopatologic perturbă transportul structural de oxigen către țesuturi, manifestându-se clinic prin paloare cutanată, oboseală cronică, slăbiciune musculară generalizată, amețeli și dispnee la efort.
• anemiere — Acțiunea de a (se) anemia și rezultatul ei; procesul fiziopatologic sau evoluția biologică prin care un organism sau un țesut suferă o scădere treptată a numărului de eritrocite ori a concentrației de hemoglobină. Acest fenomen alterează structural transportul de oxigen către celule, ducând la instalarea unei stări clinice de slăbiciune, paloare și epuizare metabolică.
• antihemolitic — Care previne, combate sau oprește hemoliza (procesul parazitar sau patologic de distrugere a globulelor roșii din sânge și de eliberare a hemoglobinei în plasmă); substanță chimică, anticorp sau factor biologic care protejează integritatea structurală a membranei eritrocitare. În sens clinic, este utilizat în tratamentul anemiilor hemolitice pentru a stabiliza celulele sangvine.
• autoaglutinare — Fenomen biologic sau imunologic spontan în cadrul căruia celulele sanguine (în special hematiile ori trombocitele) dintr-un eșantion se grupează și se alipesc de la sine în blocuri sau conglomerate compacte, ca urmare a reacției directe dintre antigenele de pe membrana celulară și autoanticorpii specifici prezenți în propriul ser, fără adăugarea unui reactiv exterior; test clinic relevant pentru diagnosticarea unor anemii hemolitice autoimmune.
• autoaglutinină — Autoanticorp specific prezent în serul unui individ, capabil să recunoască și să se lege de antigenele situate pe membrana propriilor celule sanguine (în special ale hematiilor), provocând aglutinarea sau distrugerea prematură a acestora; componentă imunologică cheie în patogeneza anemiilor autoimmune.
• autohemoliză — Proces biologic patologic constând în distrugerea spontană și prematură a globulelor roșii (hematii) din sânge prin acțiunea propriilor seruri sau autoanticorpi ai organismului respectiv; test clinic de laborator utilizat pentru diagnosticarea anemiilor hemolitice congenitale sau dobândite.