#anihilat

• anihilant — Care produce anihilarea; element, factor sau substanță structurală care are proprietatea sau puterea de a nimici, de a șterge din existență ori de a neutraliza complet o altă entitate sau forță cu care intră în contact direct. În sens filozofic, descrie un agent radical care neagă sau dizolvă formele existente, reducându-le la o stare primitivă de vid sau non-existență.
• anihilat — Care a fost supus procesului de anihilare; distrus complet, nimicit în întregime, neutralizat sau redus la starea de zero ori non-existență. În contextul științific, descrie starea finală a componentelor materiale sau a semnalelor ale căror proprietăți structurale, energetice ori geometrice au fost complet anulate în urma unei interacțiuni.
• anihilație — Proces fizic fundamental de interacțiune și transformare integrală a masei unei particule elementare și a antiparticulei sale corespunzătoare în energie radiantă (fotoni de înaltă frecvență), în momentul coliziunii lor. Acest fenomen reprezintă o variantă terminologică specializată pentru anihilare, fiind utilizat cu precădere în astrofizică și fizica cuantică pentru a descrie reacțiile structurale timpurii din univers sau emisiile de radiații gamma din nucleele galactice active.
• anihilațiune — Variantă arhaică și rară a termenului anihilare, utilizată în textele juridice, administrative sau filozofice din secolul al XIX-lea pentru a desemna acțiunea de a nimici, a desființa ori a reduce la zero o obligație, un tratat sau o entitate structurală. În sens conceptual vechi, reprezintă anularea completă sau trecerea în neexistență a unui drept ori a unei stări de fapt, prin decizie suverană ori prin degradare naturală.
• anihilator — Care produce anihilarea; dispozitiv, forță, agent sau element structural care are capacitatea de a distruge complet, de a reduce la zero ori de a neutraliza integral o altă entitate sau un fenomen cu care intră în contact ori asupra căruia acționează direct. În matematică și algebră liniară, descrie o structură (ideal sau mulțime de operatori) care anulează complet elementele unui anumit spațiu sau modul structural.
• autodistrus — Care s-a distrus singur prin propriile mecanisme interne, fără o forță distructivă exterioară; sistem prăbușit prin activarea unui protocol de siguranță autonom, sau persoană ruinată moral ori fizic din cauza propriilor greșeli și vicii.