#anticorp

• Abba — Boala cu anticorpi anti-bordură în perie (ABBA) este o afecțiune renală autoimună rară, de tipul nefritei tubulointerstițiale, caracterizată prin prezența de autoanticorpi împotriva proteinei LRP2 (megalină) din celulele tubilor proximali, ducând la leziuni tubulare acute și insuficiență renală progresivă.
• aglutina — A (se) strânge, a (se) uni sau a (se) aglomera în grupuri compacte ori în cheaguri. În imunologie și hematologie, se referă la procesul biochimic prin care celulele (cum ar fi eritrocitele sau bacteriile) se alipesc sub acțiunea anticorpilor specifici, iar în lingvistică descrie acțiunea de a atașa afixe invariabile la rădăcina unui cuvânt pentru a exprima categorii gramaticale.
• aglutinare — Acțiunea de a (se) aglutina și rezultatul ei; alipire, unire sau îngrămădire a unor particule suspendate. În imunologie, reprezintă reacția specifică prin care anticorpii determină gruparea în cheaguri a bacteriilor sau eritrocitelor, iar în lingvistică reprezintă sudarea morfemelor lexicale și gramaticale într-un singur cuvânt.
• aglutinat — La sensul adjectival și participial, care a fost supus procesului de aglutinare; celule, bacterii sau particule strâns unite, alipite ori grupate în cheaguri sub acțiunea unui agent biochimic specific. În lingvistică, descrie elemente sau cuvinte formate prin sudarea unor afixe invariabile. Ca substantiv neutru, reprezintă produsul sau masa compactă rezultată în urma acestui proces de alipire structurală.
• aglutinină — Anticorp specific sau substanță proteică prezentă în plasma sangvină ori în serul imun, capabilă să determine procesul de aglutinare (alipire în cheaguri) a unor celule străine, bacterii, eritrocite ori particule purtătoare de antigen. Joacă un rol fundamental în determinarea grupelor de sânge și în mecanismele de apărare imunitară ale organismului.
• alotip — Variație genetică sau determinat antigenic structural dintr-o proteină ori imunoglobulină (anticorp) care diferențiază indivizii din cadrul aceleiași specii. Această formă de polimorfism molecular reflectă prezența unor alele diferite la nivelul locusului genic corespunzător, fiind utilizată ca marker biologic esențial în studiile de genetică populațională, medicină legală și imunogenetică.
• antianticorp — Anticorp specific produs de sistemul imunitar care recunoaște și se leagă direct de o altă moleculă de anticorp (imunoglobulină); anticorp anti-idiotipic. În imunologia avansată, acești compuși joacă un rol esențial în rețeaua de reglare a răspunsului imun (teoria rețelei a lui Jerne), fiind utilizați pe scară largă în producția de kituri de diagnostic de laborator (cum ar fi testele ELISA) pentru detectarea complexelor imune și în terapia specifică a bolilor autoimune.
• anticoronavirus — Care combate, neutralizează, previne sau stopează multiplicarea și răspândirea virusurilor din familia Coronaviridae (inclusiv SARS-CoV-2); medicament antiviral, anticorp monoclonal, vaccin imunologic sau dezinfectant de suprafețe formulat specific pentru distrugerea sau inhibarea structurii virale în organism ori în mediul înconjurător.
• anticorp — Moleculă proteică complexă (imunoglobulină) sintetizată de limfocitele B ale sistemului imunitar ca răspuns la pătrunderea în organism a unei substanțe străine (antigen), având capacitatea structurală specifică de a se lega de aceasta pentru a o neutraliza sau distruge. Această barieră biologică stă la baza imunității dobândite, asigurând apărarea împotriva bacteriilor, virusurilor și toxinelor.
• antigen — Orice substanță macromoleculară (proteină, polizaharidă sau toxină), de regulă străină de organism, capabilă să declanșeze un răspuns imun specific, determinând sinteza de anticorpi și reacționând specific cu aceștia. Ca adjectiv, descrie un element care posedă această proprietate imunogenă de stimulare a sistemului de apărare.
• antigenă — Forma de feminin a adjectivului „antigen” sau variantă substantivală utilizată în textele medicale mai vechi ori traduse pentru a desemna o substanță capabilă să declanșeze o reacție imună; descrie o moleculă, o proteină virală sau o structură celulară capabilă să stimuleze sistemul imunitar pentru producerea de anticorpi specifici.
• antigenic — Care se referă la antigeni, privitor la antigeni sau care are proprietatea de a acționa ca un antigen; caracterizat prin capacitatea de a stimula un răspuns imunitar specific. În virusologia modernă, termenul descrie mutațiile genetice ale virusurilor (cum ar fi variația sau deriva antigenică), procese biochimice prin care agenții patogeni își modifică proteinele de suprafață pentru a eluda anticorpii gazdei.
• antigenoterapie — Metodă terapeutică avansată bazată pe administrarea controlată de antigeni specifici (tumorali, virali sau bacterieni) în organism cu scopul de a stimula, reeduca sau intensifica răspunsul imunitar nativ împotriva unei patologii severe. În oncologia modernă, antigenoterapia include utilizarea de vaccinuri terapeutice personalizate concepute pentru a antrena limfocitele T să recunoască și să distrugă celulele maligne fără a afecta țesuturile sănătoase.
• antiglobulină — Anticorp specific (imunoglobulină) obținut prin imunizarea unui animal, capabil să recunoască, să se lege și cu alte globuline (anticorpi) umane prezente în ser sau fixate pe suprafața celulelor; utilizat ca reactiv imunologic esențial în diagnosticul de laborator pentru detectarea anticorpilor incompleți (cum este cazul testului Coombs în anemia hemolitică sau incompatibilitatea Rh).
• antiinsulină — Substanță biologică, anticorp specific sau hormon (precum glucagonul ori cortizolul) care posedă o acțiune fiziologică antagonistă insulinei, blocând sau diminuând efectul acesteia de scădere a concentrației de glucoză din sânge. În sens structural, determină o creștere a glicemiei și poate contribui la apariția stării de rezistență la insulină.
• antipepsină — Anticorp, anticorp specific sau substanță biologică cu rol inhibitor care neutralizează activitatea enzimatică a pepsine de a digera proteinele. Acest factor structural protejează mucoasa gastrică de autodigestie și este utilizat în cercetarea clinică pentru a studia mecanismele homeostatice din interiorul stomacului.
• antirenină — Anticorp specific care neutralizează renina (enzimă secretată de rinichi cu rol major în reglarea tensiunii arteriale prin sistemul renină-angiotensină-aldosteron). În cercetarea biomedicală și farmacologie, substanța este utilizată ca instrument experimental sau imunologic pentru a bloca activitatea enzimatică excesivă a reninei, ajutând la studierea mecanismelor hipertensiunii arteriale de origine renală.
• antiser — Ser sangvin (obținut de la oameni sau animale imunizate anterior) care conține o concentrație mare de anticorpi specifici îndreptați împotriva unui anumit antigen, virus, bacterie sau toxină bacteriană ori venin. În practica medicală și de urgență, antiserul este administrat pentru a oferi o imunitate pasivă imediată, neutralizând rapid agenții patogeni sau toxinele periculoase eliberate în organism înainte ca sistemul imunitar al pacientului să poată reacționa.
• antitoxină — Anticorp specific format în organismul unui om sau al unui animal ca reacție imunitară la pătrunderea unei toxine bacteriene, vegetale ori animale, având capacitatea de a neutraliza în mod selectiv efectul toxic al acesteia. În practica medicală, termenul desemnează și preparatul farmaceutic injectabil obținut din serul animalelor imunizate, utilizat ca tratament de urgență în boli infecțioase grave precum difteria, tetanosul sau botulismul.
• autoaglutinare — Fenomen biologic sau imunologic spontan în cadrul căruia celulele sanguine (în special hematiile ori trombocitele) dintr-un eșantion se grupează și se alipesc de la sine în blocuri sau conglomerate compacte, ca urmare a reacției directe dintre antigenele de pe membrana celulară și autoanticorpii specifici prezenți în propriul ser, fără adăugarea unui reactiv exterior; test clinic relevant pentru diagnosticarea unor anemii hemolitice autoimmune.