#api

• Arthropodium cirrhatum — Specie de plantă erbacee perenă din genul Arthropodium, endemică în Noua Zeelandă, unde este cunoscută popular sub numele de crin Renga Renga (Renga Renga lily). Această plantă structural decorativă prezintă tufe mari de frunze verzi-albăstrui, flori stelate de culoare albă cu filamente staminat-bicolore (galben și purpuriu) arcuite în formă de cârlig, fiind intens utilizată în peisagistică și recunoscută istoric pentru proprietățile alimentare și medicinale ale rizomilor săi în cultura Māori.
• artterapie — Formă de psihoterapie expresivă care utilizează procesul de creație artistică (desen, pictură, sculptură, colaj) ca mijloc principal de comunicare, explorare și îmbunătățire a stării de sănătate mintală și emoțională a pacientului. Această metodă clinică, ghidată de un terapeut specializat, nu evaluează calitățile estetice ale operei, ci folosește exprimarea vizuală non-verbală pentru a aduce la suprafață gânduri subconștiente, conflicte interne, traume nerezolvate sau stări de anxietate dificil de exprimat în cuvinte.
• Arunachal Pradesh — Stat federal situat în extremitatea nord-estica a Indiei, în regiunea munților Himalaia, renumit pentru relieful muntos spectaculos, biodiversitatea extrem de bogată și multiculturalitatea sa etnică. Tradus literar prin 'Țara munților luminați de zori', acest teritoriu reprezintă o zonă geopolitică strategică de frontieră, fiind de-a lungul istoriei moderne un subiect de dispute teritoriale intense între India și China, care îl revendică parțial sub denumirea de Tibetul de Sud.
• Asclepios — Zeu al medicinei, al vindecării și al tămăduirii în mitologia greacă, fiu al lui Apollo și al Coronidei, identificat în mitologia romană sub numele de Esculap. Reprezentat antropomorfic ținând un baston înconjurat de un șarpe (simbolul universal al medicinei), el a fost venerat în temple numite Asclepeioane, unde bolnavii căutau vindecarea prin ritualuri sacre și tehnici primitive de incubare a viselor.
• asclepius — Numele zeului medicinei și al vindecării în mitologia greacă (transpus ca Esculap în mitologia romană), fiul lui Apollo și al Coronidei, reprezentat structural cu un toiag înconjurat de un șarpe (simbolul universal al medicinei). În sens istoric, termenul se poate referi la școala medicală antică și la asclepioane, sanatoriile-temple unde se practicau ritualuri terapeutice și tehnici timpurii de tratament chirurgical ori naturist.
• Așhabad — Capitala și cel mai mare oraș al Turkmenistanului, situat în Asia Centrală, într-o oază din deșertul Karakum, la poalele munților Kopetdag. Reprezintă centrul politic, administrativ, industrial, științific și cultural al țării, fiind recunoscut la nivel mondial în Cartea Recordurilor pentru cea mai mare densitate de clădiri îmbrăcate structural în marmură albă și pentru monumentele sale opulente.
• Asklepios — Erou și zeu al medicinei, al vindecării și al regenerării în mitologia greacă, identificat ulterior în panteonul roman sub numele de Esculap. Fiu al lui Apollo și al Coronidei, instruit în arta tămăduirii de către centaurul Chiron, acesta simbolizează cunoașterea terapeutică ancestrală, știința medicală sacră și capacitatea de a readuce echilibrul biologic, fiind reprezentat iconografic ținând un baston înconjurat de un șarpe.
• Asmara — Capitala și cel mai mare oraș al Eritreii, situat în Cornul Africii la o altitudine de peste 2.300 de metri; este renumit la nivel mondial pentru arhitectura sa modernistă și futuristă excepțională, conservată din perioada colonizării italiene, motiv pentru care centrul său istoric a fost inclus în patrimoniul mondial UNESCO.
• asmățuiu-sălbatic — Denumire comună pentru mai multe specii de plante din familia Apiaceae (cum ar fi Anthriscus sylvestris sau Chaerophyllum temulum) care cresc libere în natură; deși seamănă izbitor cu asmățuiul folosit drept condiment, are un gust mult mai puternic și frunze mai aspre. Unele varietăți pot fi toxice, motiv pentru care culegerea sa din flora spontană necesită o identificare botanică foarte riguroasă.
• asociațional — Care aparține unei asociații sau structuri organizate de indivizi, referitor la spiritul de asociere ori la mecanismele de participare în cadrul societății civile; (în psihologie sau lingvistică) privitor la asocieri de idei ori la conexiuni cognitive realizate pe baza unor stimuli similari sau corelați structural.
• aspid — Denumire științifică populară sau adaptare lexicală ce desemnează un șarpe veninos de talie medie din familia Elapidae sau Viperidae (cum ar fi Vipera aspis); în sens herpetologic extins, termenul face referire la speciile de șerpi proteroglifi (cu colți ficsi anteriori) răspândiți în regiunile tropicale și subtropicale, caracterizați structural printr-un aparat neurotoxic extrem de periculos pentru om.
• assa-fetida — Rășină gumoasă obținută din rizomii și rădăcinile unor plante erbacee perene din genul Ferula (familia Apiaceae), originare din Iran și Afganistan; se caracterizează structural printr-un miros puternic, respingător, sulfuros (asemănător cu cel de usturoi stricat), însă este utilizată pe scară largă în bucătăria indiană ca condiment digestiv (după gătire capătă o aromă plăcută) și în fitoterapia tradițională ca antispasmodic.
• Assur — Zeu suprem al panteonului asirian și, concomitent, prima capitală istorică a Imperiului Asirian, situată pe malul vestic al râului Tigru (în actualul Irak); divinitatea, reprezentată adesea ca un arcaș într-un disc înaripat, era considerată zeul războiului și protectorul absolut al statului, în timp ce orașul omonim, fondat în mileniul al III-lea î.Hr., a fost un centru religios și comercial crucial în Mesopotamia antică, situl fiind în prezent inclus în patrimoniul mondial UNESCO.
• Asteriscus maritimus — Denumirea științifică a steluței de mare galbene (sau asteriscul de coastă, reîncadrat recent ca Pallenis maritima), o plantă perenă târâtoare, joasă, din familia Asteraceae, nativă din regiunea mediteraneană; este cultivată pe scară largă ca plantă ornamentală de acoperire a solului datorită florilor sale de un galben-auriu strălucitor și a rezistenței remarcabile la salinitate, vânt marin și secetă extremă.
• Astragalus — Un gen gigantic de plante erbacee sau arbustive din familia Fabaceae, cuprinzând peste 3000 de specii răspândite în special în regiunile temperate ale emisferei nordice. Multe specii au o importanță structurală majoră în ecosisteme, iar rădăcinile unora (precum Astragalus membranaceus) sunt utilizate de secole în medicina tradițională chineză ca agenți imunostimulatori, tonici generali și antioxidanți, datorită conținutului bogat în polizaharide, saponine și flavonoide.
• Astragalus glycyphyllus — O specie de plantă erbacee perenă, robustă, din genul Astragalus, familia Fabaceae, cunoscută sub denumirile populare de lemn-dulce-sălbatic sau unghia-găii, nativă în Europa și Asia Mică. Se caracterizează structural prin tulpini lungi, culcate la pământ și ramificate, frunze penate mari cu foliole ovale și inflorescențe axilare cu flori galben-verzui, fiind utilizată tradițional în medicina populară pentru proprietățile sale diuretice, emoliente și hipotensive datorită gustului său dulceag ce amintește de lemnul dulce.
• Astrantia major — O specie de plantă erbacee perenă din familia Apiaceae, nativă în regiunile montane din Europa Centrală și de Est, inclusiv în pajiștile și poienile din Carpați. Se remarcă structural prin frunze palmat-lobate și inflorescențe deosebite în formă de umbrelă simplă, compactă, înconjurate de bractee involucrale lungi, membranoase și adesea colorate în roz, alb sau purpuriu, care îi conferă aspectul unei stele geometrice radiante.
• Astrantia minor — O specie de plantă erbacee perenă, de dimensiuni mai mici, aparținând genului Astrantia din familia Apiaceae, nativă în regiunile montane înalte din sud-vestul și centrul Europei (în special în Alpi și Pirinei). Se caracterizează structural prin frunze adânc divizate în 7-9 lobi înguști și umbrele florale delicate, de mici dimensiuni, înconjurate de bractee involucrale albe sau verzui, fiind adaptată la solurile silicioase și grohotișurile umbroase.
• asudul-calului — Denumire populară românească atribuită unor specii de plante erbacee din genul Ononis (osul-iepurelui) sau ferigi, caracterizate prin peri glandulari secreți sau aspect umed, lipicios al frunzelor. În medicina populară empirică, rădăcinile și tulpinile acestei plante erau folosite în infuzii pentru tratarea afecțiunilor renale și stimularea diurezei.
• asudul-capului — Denumire populară atribuită în fitoterapia tradițională unor specii de plante erbacee (cum ar fi tipuri de mentă sălbatică sau sunătoare) ale căror frunze ori inflorescențe prezintă o secreție uleioasă, lipicioasă, asemănătoare unor broboane de sudoare. În credințele empirice, extractele obținute din această plantă erau utilizate sub formă de catapisme sau infuzii pentru calmarea migrenelor și reducerea stărilor febrile severe.