#apitui
- apitui — Formă regională, familiară sau variantă fonetică rară (întâlnită în anumite graiuri) însemnând a potoli, a liniști, a aduce la tăcere sau a pune capăt unei agitații, zgomot ori stări de neliniște; a tempera sau a domoli (posibil înrudit sau contaminat fonetic cu acțiunea de a pițigăia ori a apăsa/a pua în anumite contexte argotice).
- apituit — Care a fost potolit, liniștit, domolit sau adus la tăcere; persoană, animal sau fenomen atmosferic care și-a pierdut starea de agitație sau intensitatea inițială.
- apituitarism — Sindrom clinic sever caracterizat prin absența totală a funcției sau a secreției hormonale a glandei pituitare (hipofiza), reprezentând o formă extremă de panhipopituitarism. Această afecțiune poate fi de natură congenitală ori dobândită în urma distrugerii chirurgicale, tumorale sau vasculare a glandei, determinând prăbușirea sistemelor endocrine secundare (tiroidă, suprarenale, gonade).