#apologet

• apologet — Persoană care laudă, apără sau justifică cu entuziasm și fermitate o doctrină, o idee, un sistem politic sau o credință religioasă în fața atacurilor adverse. În context istoric ecleziastic, termenul îi desemnează pe scriitorii creștini din secolele II-III (precum Iustin Martirul sau Tertulian) care au redactat lucrări sistematice pentru a demonstra validitatea creștinismului în fața autorităților pagâne.
• apologetic — Care conține o apologie, privitor la apărarea sistematică și elogierea unei doctrine, idei sau credințe; caracterizat prin argumente menite să justifice sau să reabiliteze o poziție teologică sau ideologică în fața criticilor. În sens larg, descrie un ton sau un text vădit laudativ, adesea lipsit de obiectivitate din cauza atașamentului față de cauza apărată.
• apologetică — Ramură a teologiei sistematice care se ocupă cu apărarea rațională și justificarea logică a dogmelor unei credințe religioase în fața obiecțiilor, criticilor sau atacurilor din partea altor religii ori sisteme filozofice sceptice. În sens istoric, reprezintă disciplina care utilizează instrumente dialectice pentru a demonstra armonia dintre revelația divină și rațiunea umană.
• apologetism — Atitudine sau tendință excesivă de a lăuda, de a apăra și de a justifica cu orice preț o anumită doctrină, sistem politic, lider sau instituție, ignorând în mod conștient erorile sau defectele acesteia; pasiune apologetică dusă la extrem. În critica ideologică modernă, termenul are o conotație peiorativă, desemnând absența spiritului critic obiectiv în favoarea propagandei partizane.
• apologist — Persoană care laudă, apără sau justifică cu ardoare o doctrină, o idee, o personalitate, o mișcare politică sau un sistem social; apărător zelos și adesea necritic al unei cauze. Ca adjectiv, descrie o persoană sau un discurs marcat de tendința de a scuza sau reabilita fapte ori teorii controversate, sacrificând obiectivitatea în favoarea partizanatului ideologic.
• apologistă — Femeie care laudă, apără sau justifică cu pasiune o doctrină, o idee, o personalitate ori un sistem ideologic; formă de feminin pentru termenul apologist. Ca adjectiv, descrie o poziție, o lucrare, o recenzie sau o atitudine feminină marcată de elogiul programmatic adus unei structuri, ocolind analiza critică neutră.
• Arnobius — Numele purtat de doi teologi creștini importanți din antichitatea târzie. Cel mai cunoscut este Arnobius din Sicca (Arnobius cel Bătrân), apologet creștin din secolul al IV-lea din Numidia, autor al lucrării 'Adversus Nationes' ('Împotriva păgânilor'), scrisă pentru a-și demonstra credința sinceră după convertire; al doilea este Arnobius cel Tânăr, un călugăr și lider ecleziastic din secolul al V-lea, activ la Roma și cunoscut pentru comentariile sale la Psalmi.
• Atenagora — Numele unui filosof creștin din secolul al II-lea d.Hr. (Atenagora Atenianul), apologet de seamă al Bisericii timpurii, cunoscut pentru aplicarea conceptelor platonice în teologia creștină și pentru scrierile sale adresate împăraților romani în apărarea comunității creștine. În istoria modernă, numele evocă și personalitatea Patriarhului Ecumenic Atenagora I, promotor de seamă al ecumenismului și al dialogului interconfesional din secolul al XX-lea.