#aprehensie

• aprehensie — Formă de neliniște, teamă difuză, presimțire rea sau anxietate anticipatorie cu privire la un pericol viitor ori incert; stare psihologică de îngrijorare structurală în care un individ anticipează un deznodământ nefavorabil fără a avea motive obiective imediate. În psihologia cognitivă, termenul descrie și faza inițială a percepției, în care mintea ia act de prezența unui stimul înainte de a-l analiza pe deplin.
• aprehensiune — Variantă livrescă, mai lungă sau arhaică a substantivului 'aprehensie' (teamă / neliniște); de asemenea, în vechiul drept internațional sau tratate juridice vechi, desemnează acțiunea fizică sau administrativă de capturare, arestare, luare în posesie ori sechestrare a unui bun sau a unei persoane suspecte. În filozofia clasică, reprezintă facultatea intelectului de a sesiza sau de a cuprinde structural o idee.