#aprobativ

• aprobativ — Care conține, exprimă ori indică o aprobare, un acord, o încuviințare sau o apreciere pozitivă; atitudine, gest sau element discursiv prin care se semnalează acceptarea ori susținerea unei opinii sau acțiuni. Ca adverb, redă modalitatea încuviințătoare în care un individ reacționează la un stimul sau mesaj.
• aprobativitate — Însușirea, calitatea sau tendința psihologică ori comportamentală de a fi aprobativ; predispoziția constantă a unui individ de a arăta încuviințare, acord sau validare pozitivă față de stimulii externi, opiniile ori conduitele celor din jur, fiind adesea asociată cu o nevoie ridicată de conformism social sau acceptare.
• aprobator — Care conține, exprimă sau indică o aprobare, o încuviințare, un acord ori o apreciere pozitivă; element discursiv, gestual sau atitudine prin care se validează o opinie, o acțiune ori un comportament. Ca adverb, arată modalitatea încuviințătoare sau favorabilă în care cineva reacționează ori se exprimă.