#aprobator

• aprobativ — Care conține, exprimă ori indică o aprobare, un acord, o încuviințare sau o apreciere pozitivă; atitudine, gest sau element discursiv prin care se semnalează acceptarea ori susținerea unei opinii sau acțiuni. Ca adverb, redă modalitatea încuviințătoare în care un individ reacționează la un stimul sau mesaj.
• aprobator — Care conține, exprimă sau indică o aprobare, o încuviințare, un acord ori o apreciere pozitivă; element discursiv, gestual sau atitudine prin care se validează o opinie, o acțiune ori un comportament. Ca adverb, arată modalitatea încuviințătoare sau favorabilă în care cineva reacționează ori se exprimă.
• aprobătoriu — Formă adjectivală arhaică sau variantă grafică veche pentru cuvăntul 'aprobator'; care conține sau are puterea structurală de a exprima o aprobare, o validare ori o încuviințare oficială. Utilizat în vechile documente juridice administrative ori în manuscrisele de cancelarie din secolul al XIX-lea, termenul descrie decizii, decrete sau manifestări scrise sau verbale de acord.