#arțar

• Abutilon — Gen de plante erbacee sau arbustive din familia Malvaceae, originar din regiunile tropicale și subtropicale, cultivat pe scară largă în horticultură ca plantă ornamentală de interior sau de grădină. Cunoscută popular sub denumirea de 'arțar de cameră' datorită formei lobate a frunzelor sale, planta este extrem de apreciată pentru florile sale spectaculoase, pendulante, în formă de clopot sau lanternă chinezească, colorate în nuanțe vii de galben, roșu, roz sau portocaliu.
• Abutilon darwinii — Specie de arbust ornamental din familia Malvaceae, originară din pădurile tropicale ale Braziliei, caracterizată prin frunze dens pubescente, palmat-lobate și flori mari, campanulate, de culoare roz-portocalie, străbătute de venaturi roșiatice spectaculoase. Această specie joacă un rol istoric și fundamental în horticultura mondială, fiind unul dintre părinții genetici principali folosiți la crearea majorității hibriziilor decorativi de *Abutilon* cultivați astăzi în sere și apartamente.
• Abutilon megapotamicum — Specie de arbust semivolubil sau târâtor din familia Malvaceae, originară din Brazilia, Argentina și Uruguay, remarcabilă prin ramurile sale lungi, flexibile și plonjante. Este extrem de cultivată în scopuri ornamentale datorită florilor sale unice și spectaculoase, suspendate pe pedunculi subțiri, care prezintă un caliciu umflat, de un roșu aprins, din care ies petale galbene contrastante și stamine purpurii proeminente, aspect ce amintește de forma unor lanterne chinezești.
• Abutilon x hybridum — Denumirea colectivă atribuită unui grup vast și complex de hibrizi artificiali ornamentali din familia Malvaceae, obținuți prin încrucișarea selectivă a mai multor specii native din America de Sud (precum *Abutilon darwinii* și *Abutilon striatum*). Aceste plante, cunoscute universal sub numele de 'arțar de cameră', sunt printre cele mai populare plante de ghiveci din lume, fiind extrem de apreciate pentru înflorirea lor continuă, foliajul luxuriant și paleta bogată de culori ale corolelor campanulate (alb, galben, roz, portocaliu, roșu).
• argol — Termen tehnic arhaic sau industrial neoficial utilizat în trecut pentru a desemna tartrul brut de vin, o crustă cristalină compusă structural din bitartrat de potasiu impur, care se depune pe pereții butoaielor în timpul fermentației sau stocării îndelungate a vinului. În industria chimică timpurie, argolul era colectat, rafinat și utilizat ca materie primă esențială pentru producerea cremă de tartru (cremor tartari) sau ca mordant în vopsitoria textilă.
• arțar — Gen de arbori sau arbuști foioși din familia Sapindaceae (genul Acer), răspândiți în zonele temperate, caracterizați prin frunze palmat-lobate, scoarță netedă în tinerețe și fructe disamare prevăzute cu aripi membranoase care se răspândesc prin vânt. Lemnul de arțar este alb-gălbui, dens, fin și foarte elastic, fiind extrem de apreciat în industria mobilei, în sculptură și în lutherie pentru fabricarea instrumentelor muzicale cu coarde.
• arțăraș — Formă diminutivală a cuvântului 'arțar'; arbore foios tânăr, de dimensiuni reduse, sau puiet aparținând genului Acer. În silvicultură și amenajarea peisagistică, termenul face referire la exemplarele mici utilizate în pepiniere pentru reîmpăduriri sau la speciile decorative pitice cultivate în parcuri pentru coloritul spectaculos al frunzelor palmate.
• artărdisi — Termen dialectal rar, utilizat istoric în anumite graiuri regionale românești pentru a exprima o acțiune specifică de adaptare, modificare sau aranjare structurală a unor elemente meșteșugărești ori texturi. Din punct de vedere lingvistic, reprezintă un verb rar întâlnit în dicționarele literare moderne, păstrat sporadic în memoria lingvistică a comunităților rurale izolate, reflectând influențe lexicale vechi sau împrumuturi hibride adaptate morfologiei verbale autohtone.
• artârdisitor — Persoană care intermediază o înțelegere, un acord sau o învoială între două părți, acționând ca un împăciuitor, mijlocitor sau arbitru informal într-o dispută; (ca adjectiv) care are proprietatea sau capacitatea structurală de a potrivi, a concilia, a aduce la un numitor comun ori a calibra elemente aflate în divergență.
• arțărel — Variantă diminutivală pentru 'arțar', desemnând un puiet de arțar sau un exemplar tânăr și fragil din genul Acer. În limbajul popular, termenul poate face referire și la specii de arbuști din aceeași familie botanică ce nu ating dimensiunile unui arbore falnic, fiind utilizați pentru garduri vii sau stabilizarea marginilor de pădure.
• arțariu — Formă regională sau arhaică derivată fonetic din substantivul standard 'arțar' (Acer platanoides), utilizată în graiurile populare din anumite zone ale Transilvaniei și Moldovei pentru a desemna arborele foios cu lemn dens și frunze palmat-lobate. În etnobotanica tradițională, această denumire este păstrată în satele unde prelucrarea lemnului pentru obiecte de uz casnic reprezintă o îndeletnicire istorică principală.
• arți — Forma de plural a regionalismului 'arț'; arbori foioși din genul Acer (arțari), caracterizați prin lemn dens, alb-gălbui și frunze palmat-lobate. În graiul popular al anumitor comunități rurale montane, termenul este utilizat pentru a descrie aglomerările sau pâlcurile de puiet de arțar crescute spontan la marginea pădurilor de foioase.
• arzmarzar — O denumire regională rară folosită în anumite microtoponime și graiuri din sudul României pentru a desemna un arbust sălbatic, o varietate de mărăcine sau o formă degradată de arțar pitic ce crește în zonele calcaroase și aride. Termenul este utilizat uneori de comunitățile rurale vechi pentru a descrie tufele țepoase folosite la delimitarea naturală a hotarelor sau a ogoarelor.
• bacceli — A se ramoli, a îmbătrâni prematur sau a se veșteji, pierzându-și vigoarea fizică ori agilitatea mentală; a deveni baccea. În sens familiar și depreciativ, termenul descrie acțiunea de a se îngrășa excesiv, a se lăbărța sau a-și pierde fermitatea corporală din cauza sedentarismului sau a trecerii timpului.
• baccelire — Acțiunea de a se bacceli și rezultatul ei; proces treptat de degradare fizică, ramolire sau îmbătrânire prematură. Într-un context colocvial, termenul definește transformarea structurală negativă a corpului prin îngrășare, pierderea tonusului muscular sau lăbărțare, reprezentând substantivarea substantivului de acțiune al verbului corespondent.