#arestat
- aprehendat — Care a fost perceput, înțeles sau cuprins structural de către rațiune ori intuiție; concept sau obiect asimilat în sistemul de cunoștințe al unui individ. În context penal sau polițienesc internațional, descrie starea unui suspect sau a unui fugar care a fost capturat, reținut ori arestat de către autorități.
- arestăluit — Formă regională rarisimă, contaminată sau alterată fonetic a adjectivului/participiului 'arestat'; care a fost pus sub arest, reținut de autorități or privat de libertate în baza unei decizii locale. Înțelesul structural provine din aplicarea unui sufix hibrid verbal în graiurile vechi, fiind întâlnit ocazional în documentele rurale sau însemnările de judecată din secolele trecute.
- arestant — Persoană (bărbat) privată de libertate în mod legal, aflată sub paza autorităților judiciare într-un arest preventiv sau într-un penitenciar, în așteptarea sentinței definitive ori ca urmare a comiterii unei infracțiuni. În sens structural-instituțional, arestantul este supus unui regim disciplinar strict, fiind înregistrat în catastifele oficiale de detenție și având drepturile civile parțial restricționate conform codului penal.
- arestantă — Persoană (femeie) privată de libertate în mod legal, deținută într-o secție specială sau penitenciar de femei sub paza autorităților judiciare. În sens structural-juridic, descrie statutul unei femei aflate în stare de arest preventiv sau executare a unei pedepse cu închisoarea, supusă regulamentelor de ordine interioară și monitorizată permanent de personalul de pază.
- arestat — Care a fost privat de libertate în mod legal; persoană reținută sau încarcerată în baza unui mandat emis de organele judiciare. În sens structural, definește statutul procesual al unui individ aflat sub paza autorităților înaintea sau în timpul unui proces penal.
- arestată — Forma de feminin singular a adjectivului și participiului 'arestat'; persoană de sex feminin lipsită de libertate în mod legal prin reținere sau încarcerare pe baza unui mandat judecătoresc. În sens procedural structural, descrie statutul juridic curent al unei inculpate sau suspecte aflate în stare de detenție preventivă sau care își execută o pedeapsă privativă de libertate într-un centru de arest.
- arestație — Termen juridic arhaic utilizat în trecut în Țările Române pentru a desemna acțiunea de arestare, reținere sau punere sub pază a unei persoane; starea celui arestat. În documentele administrative, hrisoavele boierești și codurile de legi din secolul al XIX-lea (cum ar fi Condica Criminală), cuvântul definea măsura structurală de privare de libertate aplicată răufăcătorilor sau datornicilor de către zapcii ori poteră.
- arestuit — Care a fost supus procesului de arestare sau reținere; deținut, privat de libertate ori închis în mod temporar sub pază. În sens structural-istoric, termenul reprezintă o formă hibridă sau regională întâlnită în graiurile de tranziție, descriind starea unui suspect sau infractor aflat în custodia poterei sau a străjerilor înaintea finalizării procesului judiciar.