#arginti

• argințăl — Formă diminutivală regională pentru substantivul 'argint'; mică monedă sau piesă decorativă de argint. În sens botanic popular, termenul desemnează specia Potentilla argentea (argințica) sau alte plante erbacee mici din familia Rosaceae ale căror frunze prezintă pe dos un perișor tomentos de un alb-argintiu strălucitor, fiind adaptate structural la soluri uscate și pante însorite.
• argințean — Termen regional sau arhaic rar folosit ca adjectiv pentru a descrie un obiect confecționat din argint ori care prezintă o strălucire puternică, curată și albă ca argintul; argintiu. Ca etnonim sau substantiv toponimic local în trecut, putea desemna o persoană originară dintr-o așezare sau moșie numită Arginți ori o zonă cunoscută pentru prelucrarea metalelor prețioase, fiind păstrat în vechi catastife parohiale.
• arginti — 1. Formă a verbului a arginta, indicând acțiunea de a acoperi o suprafață cu un strat protector de argint sau de a conferi reflexe metalice sidefate unui element din natură. 2. Denumire arhaică sau variantă de plural utilizată în vechile manuscrise comerciale pentru a desemna monedele de argint, talerii sau piesele de schimb confecționate din metal prețios alb.
• argintică — 1. Denumire populară afectivă dată unor plante erbacee ale căror frunze prezintă perișori fini, mătăsoși, de culoare alb-argintie (cum ar fi unele specii de Potentilla). 2. Adjectiv diminutival la genul feminin care descrie un obiect mic ce posedă o sclipire discretă, fină și metalică asemănătoare cu cea a argintului curat.
• arginție — Formă arhaică, regională sau hibridă pentru adjectivul argintie sau substantivul argintărie; termen utilizat în vechea lirică populară și în anumite manuscrise transilvănene sau moldovenești pentru a descrie fie nuanța albă-strălucitoare a metalului nobil reflectată pe ape, fie colecția de podoabe prețioase ale unei case.
• argintifer — Care conține argint, care produce sau adăpostește depozite de argint nativ ori compuși ai acestuia; specific minereurilor, rocilor sau straturilor geologice din care se poate extrage industrial acest metal prețios. În sens tehnic și structural, adjectivul definește calitatea zăcămintelor metalifere (cum ar fi galena argintiferă sau plumbul argintifer) care prezintă o concentrație importantă de elemente Ag în matricea lor cristalină.
• argintire — Acțiunea de a arginti și rezultatul ei; proces tehnologic, mecanic sau chimic prin care se realizează acoperirea unui obiect cu un strat fin de argint; argintare. În sens meșteșugăresc și industrial, reprezintă o formă de infinitiv lung substantivat utilizată pentru a consemna poleirea suprafețelor cu scop decorativ, reflectorizant sau reflectorizant în industria de oglinzi ori piese de precizie.
• argintit — Care a fost acoperit cu un strat subțire de argint prin procedee galvanice, chimice sau mecanice; placat cu argint. În sens tehnologic, descrie un obiect sau un material care a suferit o transformare structurală a suprafeței pentru a dobândi reflectivitate optică, conductibilitate ridicată sau rezistență sporită la coroziune fără utilizarea unei mase masive de metal prețios; în sens poetic, indică un obiect care are reflexe albe-strălucitoare asemănătoare argintului.
• argintiu — Care are culoarea, aspectul, strălucirea sau reflexele metalice specifice argintului; alb-cenușiu strălucitor. În sens cromatic și fizic, descrie o nuanță caracterizată printr-un coeficient ridicat de reflexie a luminii, utilizată des pentru a defini aspectul unor specii biologice (ex. pești, frunze), finisaje industriale, vopsele metalizate sau elemente de design decorativ.
• argintos — Care conține argint, are reflexe asemănătoare cu ale argintului sau prezintă o sclipire albă-metalică strălucitoare; se referă în special la minereuri, roci sedimentare bogate în mică ori straturi geologice lucioase. În sens estetic și literar, descrie o nuanță curată de gri-argintiu, sidefată, asociată adesea cu lumina selenară reflectată pe suprafața apelor ori cu firele de păr cărunte.
• argirocarp — Care produce fructe de culoare argintie, acoperite cu perișori mătăsoși strălucitori sau care prezintă un luciu metalic argentic; referitor la speciile vegetale ale căror capsule, bace sau drupă au dezvoltat această caracteristică cromatică ca adaptare structurală pentru reflectarea radiațiilor solare excesive. În sens taxonomic, epitetul este utilizat pentru a descrie varietăți botanice unice din regiunile aride ori de coastă.
• Argyroderma — Un gen de plante suculente pitice, perene, aparținând familiei Aizoaceae, originar exclusiv din regiunea aridă Knersvlakte din Africa de Sud. Aceste plante sunt recunoscute prin frunzele lor extrem de cărnoase, semicilindrice sau ovoidale, adesea unite în perechi compacte ce seamănă cu niște pietre netede de râu, având o epidermă argintie, vernicală sau gri-albăstruie (de unde și numele derivat din limba greacă); florile lor spectaculoase, solitare, în formă de margaretă, apar din centrul perechii de frunze și pot fi colorate în nuanțe intense de galben, roz sau purpuriu.
• Astelia — Gen de plante erbacee perene, adesea dioice și parțial epifite, din familia Asteliaceae, originare în special din regiunile emisferei sudice (Noua Zeelandă, Australia, insulele din Pacific și America de Sud); caracterizate prin frunze lungi, ensiforme, dispuse în rozetă bazală compactă, acoperite adesea cu perișori argintii, catifelei, și utilizate global ca plante ornamentale datorită aspectului lor exotic arhitectural.