#arhetip

• Abantiadul — Forma articulată și românizată a patronimicului Abantiades, reprezentându-l în mod direct pe Perseu, fiul lui Zeus și al Danayei. În istoria medicinei și în psihologia arhetipală, figura Abantiadul este interpretată ca simbol al chirurgului sau al terapeutului curajos care folosește instrumente ascuțite (metafora sabiei) pentru a extirpa simbolic 'monstrul' patologic sau trauma psihică ce împietrește dezvoltarea pacientului.
• Abas — Rege legendar al Argosului în mitologia greacă, bunicul lui Perseu, cunoscut pentru scutul său sacru înzestrat cu puteri magice ce puteau paraliza inamicii. În istoria medicinei, psihanaliză și antropologie, figura lui Abas și linia sa dinastică sunt analizate în legătură cu arhetipurile fricii somatizate, unde privirea sau scutul mitic servesc ca metafore pentru mecanismele psihice de apărare ce induc blocaje motorii sau crize de conversie isterică.
• Absirt — Personaj din mitologia greacă (cunoscut și sub numele de Apsyrtos), fratele Medeei, ucis și dezmembrat de aceasta pentru a-și încetini tatăl (Eete) în urmărirea argonauților. În filozofia morală, hermeneutică și psihanaliza timpurie, numele lui este utilizat ca un arhetip conceptual sau metaforă pentru jertfa inocentă, fragmentarea brutală a legăturilor morale de sânge și sacrificiul de sine tragic în numele unei pasiuni oarbe sau al unei ambiții devastatoare.
• anima — În psihologia analitică junghiană, componenta feminină arhetipală inconștientă din psihicul unui bărbat, acționând ca o punte structurală către sine și inconștientul colectiv. În filozofia clasică, termenul desemnează principiul vital sau sufletul care dă viață materiei. Ca formă verbală (a anima), reprezintă acțiunea de a însufleți, a da viață, a dinamiza un grup, o discuție sau a realiza desene animate prin tehnici de proiecție succesivă.
• axis mundi — Concept simbolic și filozofic fundamental definit de istoricul Mircea Eliade, reprezentând axa lumii, centrul universului sau punctul sacru de legătură structurală dintre cer (divin), pământ (uman) și lumea subterană. Acest pilon cosmic este transpus în diverse culturi tradiționale prin imagini arhetipale precum muntele sfânt, arborele lumii, stâlpul sacru, scara cerească sau coloana sacră, servind ca punct de orientare existențială și loc delicat de comunicare cu transcendența.