#artiler

• aerostier — Militar sau specialist civil antrenat structural pentru a pilota, a lansa, a monitoriza și a întreține un aerostat sau un balon captiv de observație. În sens militar istoric, acești soldați jucau un rol tactic crucial în timpul primelor conflicte moderne, urcând la înălțimi mari în gondole deschise pentru a dirija focul artileriei și a raporta mișcările trupelor inamice.
• altilere — Formă arhaică, populară sau coruptă fonetic utilizată în trecut în documentele istorice și cronicile din Țările Române pentru a desemna artileria sau totalitatea pieselor de foc (tunuri, bombarde) ale unei armate.
• antetren — Dispozitiv mecanic mobil pe două roți, detașabil, plasat în partea din față a unui afet de tun, a unui vehicul de transport greu sau a unei mașini agricole, servind la cuplarea acestora la sistemul de tracțiune animală sau motorizată. În logistica militară tradițională, acest tren anterior acționa ca un antepat pentru facilitarea virajelor strânse și transportul cutiilor cu muniție aferente piesei de artilerie.
• antiaerian — Care este destinat combaterii, interceptării, distrugerii sau neutralizării aeronavelor, rachetelor, dronelor sau oricăror alte mijloace de atac aerian ale inamicului; destinat apărării spațiului aerian. Termenul se aplică unei game vaste de echipamente și structuri militare, inclusiv artileriei de calibru divers, sistemelor de rachete sol-aer (SAM), radarelor de avertizare timpurie și unităților tactice de apărare.
• antiaeriană — Formă de feminin a adjectivului 'antiaerian' sau termen utilizat substantivizat pentru a desemna ansamblul forțelor, armamentului, sistemelor de rachete și structurilor de artilerie destinate apărării spațiului aerian împotriva atacurilor inamice. În tactica militară modernă, reprezintă componenta strategică integrată care monitorizează, interceptează și distruge amenințările venite din aer, precum avioane, elicoptere, rachete de croazieră sau drone.
• artiler — Militar specializat în manipularea, ochirea și întreținerea pieselor de artilerie (tunuri, obuziere, mortiere); artilerist. În textele istorice și documentele militare vechi, termenul desemna luptătorul din trupele de bombardiere sau servantul de piesă grea dintr-o garnizoană ori de pe câmpul de bătălie.
• artilere — Formă arhaică de plural pentru piesele de artilerie sau, în sens livresc rar, termen colectiv învechit ce desemna gurile de foc (tunurile) utilizate de o armată. De asemenea, poate reprezenta o variantă regională sau istorică timpurie asociată cu logistica și structura bateriilor grele înainte de standardizarea modernă a vocabularului militar.
• artileri — Formă veche sau regională de plural utilizată pentru desemnarea ansamblului pieselor de artilerie sau a unităților de tragere grele din cadrul unei armate. În documentele administrative din secolele trecute, termenul definea gurile de foc repartizate unei divizii sau fortificații înainte de standardizarea modernă a declinărilor lingvistice militare.
• artilerie — Armă din cadrul forțelor terestre dotată cu guri de foc de calibru mare (tunuri, obuziere, aruncătoare, sisteme de rachete); totalitatea acestor piese de armament și a tehnicii de luptă aferente. În sens tactic, termenul reprezintă știința și tehnica utilizării armamentului greu pentru executarea loviturilor de la distanță în sprijinul altor categorii de trupe.
• artilerist — Militar care face parte dintr-o unitate de artilerie sau care este specializat în deservirea, ochirea și darea focului cu o piesă de artilerie (tun, obuzier, aruncător). În sens larg, termenul desemnează orice combatant instruit în domeniul balisticii aplicate și al operării armamentului greu de lovire de la distanță.
• artileristic — Care aparține artileriei, privitor la artilerie sau la tehnicile de tragere cu armament greu; specific unităților de tunari. Termenul caracterizează acțiunile, echipamentele, calculele balistice sau strategiile care implică folosirea gurilor de foc de calibru mare pentru lovirea țintelor terestre, maritime sau aeriene.
• autotun — Piesă de artilerie grea (tun sau obuzier) montată structural pe un șasiu motorizat, pe roți ori pe șenile, capabilă să se deplaseze autonom și să schimbe rapid poziția de tragere fără a necesita un vehicul tractor separat. Acest sistem militar oferă o mobilitate tactică superioară, protecție parțială pentru echipaj și timpi reduși de desfășurare pe câmpul de luptă.
• avantren — Partea din față a unui vehicul, a unui utilaj agricol sau a unui autovehicul, cuprinzând puntea din față, roțile directoare, sistemul de direcție și elementele de suspensie aferente. În context militar istoric, desemnează un anteveșchi, adică un cărucior cu două roți atașat în fața unui tun sau afet de artilerie pentru a permite tractarea rapidă a acestuia de către cai ori vehicule motorizate.