#aruncare

• aruncare — Acțiunea de a arunca și rezultatul ei; proiectare, azvârlire sau împroșcare a unui obiect, corp sau material în spațiu prin aplicarea unei forțe musculare ori mecanice. În sens sportiv, reprezintă o probă atletică sau o execuție tehnică specifică, iar în sens figurat exprimă manifestarea bruscă a unei priviri, a unei idei sau îndreptarea rapidă spre o anumită direcție ori stare.
• aruncăturit — Acțiunea repetată, haotică sau continuă de a arunca lucruri; zgomotul sau agitația produsă de azvârlirea repetată a unor obiecte. În sens colectiv-depreciativ, termenul descrie un stil de lucru dezorganizat caracterizat prin împrăștierea materialelor, un comportament de risipă frecventă sau manipularea brutală și zgomotoasă a instrumentelor.
• asvârli — Variantă grafică și fonetică veche a verbului 'azvârli'; acțiunea de a arunca ceva cu o mișcare bruscă și violentă, proiectând obiectul la o distanță considerabilă prin forța brațului. În sens figurat, exprimă desprinderea rapidă de o stare, îndepărtarea forțată a unui gând ori alungarea unei persoane din preajmă, fiind o formă literară secundară întâlnită des în textele istorice sau basmele populare.
• asvârlire — Acțiunea de a asvârli (sau azvârli) și rezultatul ei; substantiv verbal ce denumește procesul fizic de aruncare puternică, proiectare sau propulsare a unui corp în spațiu. De asemenea, poate defini conceptual actul de îndepărtare bruscă, excludere sau respingere a unui element dintr-un sistem, fiind utilizat cu precădere în textele vechi românești pentru a descrie dinamismul unei scene.
• asvîrli — Variantă ortografică cu 'î' din 'i' a verbului 'asvârli' (azvârli); acțiunea de a arunca un obiect cu putere și rapiditate la o distanță mare. Această formă grafică a fost utilizată conform normelor de dinainte de 1993 în textele literare și revistele culturale pentru a reda dinamismul mișcărilor fizice sau, la nivel figurat, gestul de a respinge o idee ori un sentiment.
• azvârlire — Acțiunea de a azvârli și rezultatul ei; actul fizic prin care un obiect este proiectat sau propulsat cu violență în spațiu. Reprezintă manifestarea dinamică a unei forțe cinetice aplicate unui corp pentru a-l deplasa la distanță, fiind utilizat atât în contexte sportive sau tehnice, cât și în sensuri metaforice ce exprimă respingerea ori îndepărtarea bruscă a ceva.
• azvârlitoare — Dispozitiv manual, unealtă tradițională sau mașinărie rudimentară utilizată pentru propulsarea ori aruncarea la distanță a unor obiecte grele sau proiectile (cum ar fi pietrele ori sulițele); praștie mare sau catapultă de mici dimensiuni. În sens tehnic sau agricol regional, poate denumi și o componentă a unei mașini care împrăștie prin rotație ori mișcare oscilatorie anumite materiale (material semincer, nisip etc.).
• azvîrli — Variantă grafică învechită a verbului tranzitiv și reflexiv 'azvârli', utilizată conform normelor ortografice anterioare anului 1993 (care impuneau scrierea cu 'î' în interiorul cuvintelor). Păstrează intact înțelesul de a proiecta în spațiu, a arunca cu putere sau a se repezi impetuos într-o direcție.