#astazi

• abazic — Termen medical care descrie o persoană afectată de abazie, caracterizată prin incapacitatea parțială sau totală de a merge sau de a-și menține stațiunea verticală, deși forța musculară, sensibilitatea și coordonarea segmentelor în poziție culcat sunt complet păstrate. Se întâlnește în afecțiuni neurologice organice (leziuni frontale, cerebeloase, sindroame extrapiramidale) sau în tulburări de conversie psihogenă (isteria clasică, unde apare sub forma sindromului de astazie-abazie).
• abazie — Simptom neurologic și neuropsihiatric caracterizat prin imposibilitatea totală sau parțială de a merge, în condițiile în care forța musculară, coordonarea mișcărilor în poziție orizontală și sensibilitatea picioarelor sunt intacte. Poate avea o cauză organică, corelată cu leziuni ale lobului frontal, ale cerebelului sau ale căilor vestibulare, sau o cauză funcțională (psihogenă), întâlnită în cadrul tulburărilor de conversie (disociative), unde apare frecvent asociată cu astazia (imposibilitatea de a sta în picioare).
• astăz — Variantă fonetică regională, scurtată sau trunchiată a adverbului de timp 'astăzi'; indică ziua în curs de desfășurare. Este întâlnită în graiurile populare din anumite zone ale țării (în special în Transilvania sau Moldova) sau în texte literare vechi, unde vocala finală 'i' este complet elidată din motive de ritm, topică locală sau economie de pronunție.
• astăzi — În ziua curentă, în prezentul imediat; adverb fundamental de timp care indică spațiul temporal de 24 de ore aflat în curs de desfășurare; în sens larg sau figurat, desemnează epoca actuală, timpurile noastre, societatea contemporană ori prezentul istoric.
• astazie — Simptom neurologic sau psihic manifestat prin incapacitatea totală ori dificultatea severă de a menține poziția verticală a corpului (stațiunea în picioare), fără ca pacientul să prezinte o paralizie musculară propriu-zisă; este cauzată de leziuni la nivelul cerebelului, al lobului frontal ori de tulburări de conversie psihogene, apărând adesea în corelație structurală cu abazia (imposibilitatea de a merge), formând sindromul clinic numit astazo-abazie.
• astăzile — Formă substantivizată rară, de factură poetică sau stilistică, derivată din adverbul de timp 'astăzi'; desemnează succesiunea zilelor prezente, momentele actuale trăite intens sau totalitatea clipelor ce alcătuiesc realitatea contemporană, fiind utilizată în literatura modernă pentru a sublinia fragmentarea sau fluiditatea timpului prezent.
• astazo — Element de compunere savantă utilizat ca prefixoid în terminologia medicală internațională pentru a introduce ideea de astazie (incapacitate de a sta în picioare); provine din limba greacă și servește exclusiv la formarea unor cuvinte compuse din sfera patologiei motorii și a neurologiei (cum ar fi astazo-abazie, sindromul ce reunește imposibilitatea de a sta vertical și cea de a merge).
• astazobazofobie — Tulburare fobică rară și complexă manifestată prin frica patologică, intensă și irațională de a sta în picioare (astazie) și de a merge (bazazie), asociată frecvent cu teama obsesivă de a pierde echilibrul și de a cădea, în absența unei leziuni motorii sau neurologice organice care să justifice din punct de vedere fizic această incapacitate.
• aștezău — Regionalism adverbial extrem de rar, specific anumitor graiuri din Transilvania sau Maramureș, utilizat cu înțelesul de „astăzi”, „în ziua de azi” sau „în prezent”. Reprezintă o variantă fonetică alterată sau o formă compusă arhaică păstrată exclusiv în graiul bătrânilor sau în culegerile de folclor local pentru a plasa o acțiune în timpul curent.
• azi — Adverb de timp care indică ziua curentă, în curs sau prezentul imediat; în ziua de astăzi. În sens larg sau filozofic, desemnează epoca actuală, contemporaneitatea sau stadiul prezent al societății. Folosit substantival, reprezintă conceptul abstract al momentului actual, servind ca pilon de referință cronologic de bază în raport cu trecutul și viitorul, asigurând o orientare temporală clară și curată în comunicarea zilnică.