#atipic

• aberant — Care se abate în mod evident de la tipul normal, de la structura anatomică standard sau de la evoluția fiziologică firească. În genetică și oncologie, califică celule, cromozomi sau vase sanguine cu dezvoltare atipică; în psihiatrie, descrie un comportament, un raționament sau un răspuns emoțional profund deformat, incompatibil cu logica medicală sau cu realitatea obiectivă.
• aloplazie — Dezvoltare anormală, atipică sau deviată structural a unui țesut ori a unui organ, caracterizată prin dispunerea eronată sau configurarea celulară diferită de normele anatomofiziologice ale speciei. Acest fenomen patologic la nivel histologic descrie starea în care celulele, deși mature, sunt organizate într-o arhitectură aberantă, modificând proprietățile mecanice sau funcționale ale regiunii anatomice afectate.
• amibi — Formă de plural atipică, învechită sau variantă grafică neologică utilizată în unele tratate medicale și biologice pentru a desemna amibele (protozoare unicelulare eukaryotic din clasa Rhizopoda) sau pentru a face referire la taxoni microscopici înrudiți structural.
• anom — Care nu se supune niciunei reguli, legi sau clasificări stabilite; neregulat, asimetric sau atipic. În diverse limbaje de nișă academice sau speculative, termenul este utilizat ca un radical sau neologism scurtat pentru a descrie un element care deviază structural de la norma statistică a grupului său, funcționând ca o variantă lexicală rară a termenului anomal.
• anomal — Care prezintă o anomalie, care se abate de la normă, de la regulă sau de la legile firești de dezvoltare; neregulat, neobișnuit, anormal sau atipic. În medicină, descrie o structură, un organ sau o funcție malformată ori asimetrică. În gramatică, se referă la cuvinte (în special verbe) ale căror paradigme flexionare prezintă abateri majore sau neregularități structurale în raport cu conjugarea standard.
• anomali — Forma de plural masculin pentru adjectivul anomal; care prezintă anomalii, neregularități structurale ori abateri evidente de la regulile, legile sau tiparele firești de dezvoltare. În lingvistică, descrie elemente sau termeni lexicali asimetrici (cum ar fi verbele neregulate din limbile clasice) care nu urmează paradigmele stabilite pentru clasa lor morfologică.