#autoritar

• amiraleasă — Termen colocvial sau popular utilizat pentru a desemna soția unui amiral. De asemenea, poate fi întrebuințat în mod ironic sau glumeț pentru a descrie o femeie care manifestă o atitudine autoritară, poruncitoare sau dominatoare, amintind de comportamentul structural rigid al unui comandant militar.
• anarchist — Variantă grafică neologică sau etimologică pentru cuvântul anarhist; persoană, militant sau filozof care aderă la principiile anarchismului și luptă pentru desființarea autorității statale. Ca adjectiv, descrie o mișcare, o publicație, o idee sau o manifestare socială care aparține acestei doctrine, fiind fundamentată pe libertate absolută, autogestiune, antibirocrație și eliminarea ierarhiilor opresive.
• anarhism — Doctrină politică și filozofică bazată pe respingerea totală a oricărei forme de autoritate instituționalizată, ierarhie forțată și control statal. Această teorie susține organizarea societății exclusiv prin asocieri liber consimțite, voluntare, cooperare reciprocă, ajutor reciproc și autoguvernare descentralizată, considerând că statul și structurile sale juridice coercitive sunt opresive, corupte și inutile pentru libertatea individuală și colectivă.
• anarhist — Persoană, militant sau teoretician care aderă la principiile anarhismului, militând activ pentru desființarea statului, a instituțiilor guvernamentale coercitive și a oricărei forme de ierarhie socială sau politică forțate. Ca adjectiv, descrie o mișcare, o publicație, o idee, o doctrină sau o manifestare socială fundamentată pe ideea de libertate individuală absolută, cooperare voluntară, autogestiune economică și refuz al structurilor birocratice.
• anarhistă — Forma feminină pentru termenul anarhist; femeie, militantă sau activistă care aderă la principiile și valorile anarhismului, militând pentru abolirea ierarhiilor instituționale opresive și a controlului guvernamental. Ca adjectiv, reprezintă forma de gen feminin care descrie o organizație, o ideologie, o revistă sau o mișcare cu caracter profund anti-autoritar, descentralizat și bazat pe emancipare socială autonomă.
• anticonstituționalism — Curent doctrinar, atitudine politică sau doctrină juridică care se opune principiilor constituționalismului, contestând autoritatea, supremația sau legitimitatea legii fundamentale ori a barierelor constituționale impuse puterii de stat. În sens politologic, descrie teoriile sau regimurile autoritare care promovează concentrarea puterii executive și subordonarea sistemului judiciar, ignorând regulile fundamentale ale democrației constituționale.
• antidemocrat — Persoană care se opune democrației, principiilor democratice sau libertăților cetățenești; adept al unui regim autoritar sau totalitar. Ca adjectiv, descrie o acțiune, o ideologie, o lege sau un comportament structural care subminează statul de drept, pluralismul politic, egalitatea în fața legii și drepturile fundamentale ale omului.
• antidemocrată — Forma de feminin singular a cuvântului 'antidemocrat'; caracterizează o persoană de gen feminin, o acțiune, o lege, o măsură sau o ideologie care se opune principiilor democratice, pluralismului politic și libertăților cetățenești. Denotă o manifestare structurală ce tinde spre autoritarism sau totalitarism, subminând statul de drept.
• antidemocratism — Atitudine, curent politic, doctrină sau orientare ideologică opusă democrației și principiilor sale fundamentale; respingere a pluralismului politic, a statului de drept și a libertăților individuale. Acest fenomen structural se manifestă prin justificarea sau promovarea regimurilor autoritare, a totalitarismului și a centralizării opresive a puterii în stat.
• antiparlamentar — Care se opune sistemului parlamentar, instituției parlamentului sau principiilor democrației reprezentative; care critică, contestă ori subminează autoritatea și legitimitatea corpului legislativ. În sens istoric și doctrinar, descrie discursuri, atitudini sau mișcări politice radicale care promovează centralizarea puterii în mâna unui lider suprem ori a unui organ executiv autoritar, în detrimentul dezbaterii parlamentare.
• antiparlamentarism — Doctrină, atitudine sau curent ideologic care condamnă și respinge parlamentarismul ca formă de organizare politică și de conducere a unui stat. Acest fenomen structural se bazează pe ideea că parlamentele sunt ineficiente, corupte sau incapabile să rezolve crizele naționale, promovând în schimb sisteme corporatiste, tehnocratice ori autocrate unde decizia este concentrată la nivel executiv.
• autocratic — Care aparține autocrației sau autocratului, privitor la acest sistem de guvernare ori stil de conducere; caracterizat prin concentrarea totală a puterii și a autorității în mâinile unei singure persoane, deciziile fiind impuse în mod discreționar, fără consultare și fără acceptarea opoziției. În management, descrie un comportament directiv și restrictiv care limitează autonomia subordonaților.
• autocraticește — În mod autocratic, autoritar, despotic sau dictatorial; cu o atitudine specifică unui autocrat care impune decizii unilaterale și absolute, fără a tolera obiecții, consultări sau forme de opoziție democratică. Descrie modul în care o persoană exercită puterea, conduce o instituție ori se comportă într-o relație ierarhică.
• autocratism — Sistem de guvernare sau doctrină politică bazată pe exercitarea puterii absolute de către un singur lider; atitudine, mentalitate ori practică managerială caracterizată prin autoritarism excesiv, centralizare totală a deciziilor și respingerea structurală a principiilor democratice sau participative. Reprezintă fundamentul ideologic al autocrației.
• autoritar — Care își impune voința în mod absolut, fără a accepta replici, discuții sau opoziție; care se bazează pe o autoritate strictă, adesea tiranică ori dictatorială. În politică, descrie un regim sau o guvernare care concentrează puterea în mâna unui lider sau a unui grup restrâns, limitând sever libertățile politice și pluralismul, în timp ce în psihologie definește un stil parental sau de conducere rigid, bazat pe control și supunere necondiționată.
• autoritarism — Ideologie, doctrină sau sistem politic bazat pe exercitarea exclusivă și necontrolată a puterii de către o singură autoritate centrală, cu restrângerea drastică a drepturilor cetățenești, a libertății presei și a pluralismului democratic. Spre deosebire de totalitarism, autoritarismul nu urmărește neapărat controlul total al vieții private a cetățenilor, ci se concentrează pe menținerea monopolului politic și pe suprimarea oricărei opoziții reale.
• autoritarist — Persoană care susține, promovează sau aplică autoritarismul ca metodă de guvernare ori de conducere; adept al unui sistem politic dictatorial sau al unor metode coercitive de impunere a puterii. Ca adjectiv, descrie un comportament, o atitudine sau o doctrină specifică adepților controlului strict, caracterizată prin respingerea dialogului egalitar și cererea de supunere necondiționată.
• autoritaristă — Forma de feminin pentru autoritarist; femeie care susține, impune sau pledează pentru principii politice ori sociale autoritare. Ca adjectiv, descrie o acțiune, o măsură guvernamentală, o doctrină sau o mentalitate colectivă centrată pe exercitarea abuzivă ori exclusivă a controlului, eliminând posibilitatea unui compromis democratic.