#avua

• avua — A recunoaște o fapta, o obligație, o datorie sau un adevăr în fața unei instanțe judecătorești sau a unei autorități oficiale; a mărturisi sau a admite validitatea unui act sau a unei pretenții legale. Termenul reprezintă un împrumut modern de filieră franceză (avouer) utilizat în limbajul juridic și administrativ din secolul al XIX-lea, fiind ulterior înlocuit complet de verbele 'a recunoaște' sau 'a mărturisi'.
• avuabil — Care poate fi recunoscut, mărturisit sau admis în mod public fără rușine, teamă sau consecințe juridice negative; complet mărturisibil. Preluat în secolul al XIX-lea din limba franceză (avouable), adjectivul descrie un motiv, o intenție sau o faptă care este morală, legală și transparentă, nefiind nevoie să fie ascunsă.
• avuare — Acțiunea de a avua și rezultatul ei; recunoaștere oficială, mărturisire formală sau admitere a unei stări de fapt, a unei obligații contractuale ori a valabilității unui înscris în fața unei instanțe de judecată. Acest termen juridic de sorginte franceză a fost utilizat în legislația și procedurile civile din secolul al XIX-lea, desemnând validarea consensuală a unei pretenții exprimate de partea adversă.
• avuat — Care a fost recunoscut, admis sau mărturisit în mod formal în fața unei autorități administrative ori judecătorești; confirmat din punct de vedere legal. În sens procedural vechi, descrie starea unui fapt sau a unui document a cărui veridicitate ori valoare juridică nu mai este contestată de părțile implicate în litigiu.