#bahni

• bahni — A deveni mlăștinos, mocirlos sau îmbibat excesiv cu apă; a se transforma în bahnă prin acumularea de umezeală stătătoare sau prin revărsarea unui curs de apă pe un teren jos. Ca verb tranzitiv, acțiunea descrie procesul prin care un râu inundă și compromite o suprafață agricolă, transformând solul arabil într-o zonă argiloasă, moale și impracticabilă.
• băhnire — Acțiunea de a se băhni și rezultatul ei; procesul prin care materialele organice, hainele sau furajele prind un miros greu, neplăcut de stătut și mucegai din cauza expunerii prelungite la umezeală și a lipsei de aerisire. În paralel, în sens fiziologic și local, termenul poate desemna un efort respirator zgomotos, un acces de tuse înfundată sau gâfâiala unei persoane obosite.
• băhniș — Termen popular regional sau derivat toponimic rar, desemnând o mică mlaștină, o băhnă de dimensiuni reduse, o zonă cu pământ moale, mlăștinos și acoperit de stufăriș ori un pârâu mic ce curge leneș printr-un loc mâlos. În onomastică și cartografia istorică, cuvântul servește frecvent ca nume de loc, microtoponim sau punct de hotar în zonele rurale ale Moldovei.
• băhnit — Care a prins un miros greu, neplăcut, de stătut, de mucegai sau de clocit, din cauza umezelii și a lipsei de aerisire (despre fân, haine sau încăperi). În sens fiziologic regional, termenul descrie o persoană care gâfâie, care are o tuse înfundată sau o respirație îngreunată din cauza oboselii ori a bolii.
• bahniță — Vas mare de lemn, asemănător cu o putină, o ciubăr sau o poloboc, utilizat în gospodăriile rurale vechi, în special în regiunile nordice, pentru spălarea rufelor, depozitarea apei sau prepararea amestecurilor casnice. În sens secundar, figurativ, termenul poate descrie o adâncitură de teren mică și mlăștinoasă, un ochi de noroi format într-o curte sau pe un drum de țară neamenajat.