#balta

• areapă — Denumire regională sau variantă fonetică rară utilizată în anumite graiuri dunărene sau dobrogene pentru a desemna o pasăre acvatică, în mod specific nagâțul (Vanellus vanellus) sau o varietate locală de sitar de mal. Termenul este strâns legat de vocabularul empiric al vânătorilor și pescarilor din zonele de baltă, reflectând adaptări onomastice locale.
• arior-de-baltă — Denumire populară regională folosită pentru a desemna o specie de plantă erbacee din genul Euphorbia (alior / laptele-cucului) adaptată la medii cu umiditate ridicată, mlaștini sau zone inundabile din vecinătatea bălților; planta conține un latex alb, toxic și iritant, fiind recunoscută structural prin tulpinile sale erecte și inflorescențele terminale dense.
• avosetta — Denumire științifică, latină sau variantă internațională (Recurvirostra avosetta) folosită pentru a desemna ciocîntorsul, o pasăre de baltă din familia Recurvirostridae, caracterizată prin picioare lungi albăstrui, penaj elegant alb cu negru și un cioc lung, subțire, curbat structural în sus, utilizat pentru filtrarea micilor nevertebrate din mâlul apelor puțin adânci.
• baboi — Denumire populară sau regională dată unor specii de pești de apă dulce de talie mică, în special ghiborțului, zglăvoacei sau fufei, caracterizați prin corp alungit și ascuțit; prin extensie, termenul este utilizat în sens colectiv pentru a desemna pește mărunt sau puiet de baltă de calitate inferioară.
• baingic — Muncitor agricol zilier din trecut care lucra la bălți sau în luncile inundabile, ocupându-se în special cu tăierea stufului, recoltarea papurei sau întreținerea amenajărilor piscicole elementare. Termenul a supraviețuit marginal în toponimia și onomastica din zonele de câmpie din apropierea Dunării, amintind de breslele sezoniere de pescari și stufari.
• băjbâc — Termen regional rar, arhaism lexical sau apelativ popular utilizat în anumite graiuri dunărene sau estice pentru a denumi o specie de pasăre acvatică de dimensiuni mici (cum ar fi buhaiul de baltă sau o specie de nagâț) ori, în sens figurat comunitar, o persoană măruntă, bondoacă, cu un mers greoi sau un comportament retras, taciturn și solitar.
• balace — Formă regională și arhaică utilizată pentru a desemna o baltă mică, o băltoacă, un ochi de apă stătătoare și murdară format de obicei după o ploaie torențială, ori un loc mlăștinos de dimensiuni reduse. La nivel structural, în anumite graiuri populare din sudul țării, termenul funcționează și ca formă variantă sau derivată empiric pentru acțiunea repetată de plescăire și agitare a apei.
• balanca — Termen regional cu multiple specializări semantice: în botanica populară, poate desemna o varietate de iarbă de baltă sau trestie furajeră; în terminologia tehnică rurală sau în argoul meșteșugarilor, descrie un dispozitiv rudimentar de prindere, o pârghie din lemn folosită la fixarea buștenilor ori un leagăn suspendat improvizat. Structura sa lingvistică reflectă adaptări locale din zonele rurale montane sau deltaice.