#calciu

• akermanit — Mineral din grupul melilitului, format dintr-un silicat complex de calciu și magneziu cu formula chimică Ca2MgSi2O7; se cristalizează în sistemul tetragonal și apare frecvent în rocile magmatice efuzive sărace în siliciu, în calcarele metamorfozate de contact termic sau ca component structural major în zgurile metalurgice industriale. Acest mineral de temperatură înaltă formează o serie izomorfă continuă cu gehlenitul, fiind utilizat în studiile petrologice pentru determinarea condițiilor termodinamice de solidificare a magmelor.
• alcalino-pământos — Care aparține sau se referă la grupul de elemente chimice bivalente din grupa a II-a a tabelului periodic (precum beryliul, magneziul, calciul, stronțiul, bariul și radiul). Denumirea provine din faptul că oxizii acestor metale prezintă proprietăți alcaline pronunțate și erau numiți istoric 'pământuri' datorită insolubilității și rezistenței lor foarte mari la temperaturi ridicate.
• alit — Constituent mineralogic și cristalo-chimic principal din clincherul de ciment Portland, format în principal din silicat tricalcic impurificat cu mici cantități de oxizi de aluminiu, fier și magneziu. Alitul reprezintă componentul fundamental responsabil pentru declanșarea rapidă a procesului de hidratare, întărirea inițială și dezvoltarea rezistenței mecanice timpurii a betonului în primele zile de la turnare.
• andradit — Mineral din grupul silicaților și subgrupul granaților, compus chimic din silicat de calciu și fier. Acest mineral structural se găsește în roci metamorfice (în special skarnuri și calcare cristaline) și se prezintă sub formă de cristale dodecaedrice sau trapezoedrice cu nuanțe de galben, verde, brun sau negru, fiind apreciat în varietățile sale rare (cum sunt demantoidul și melanitul) ca piatră semiprețioasă.
• angiolit — Formațiune calcaroasă de mici dimensiuni sau calcul de natură anorganică dezvoltat prin calcificarea unui trombus vechi în interiorul unui vas de sânge (arteră sau venă) ori al unui vas limfatic. Cunoscut structural și sub denumirea de flebolit sau piatră vasculară, acest element patologic binedefinit poate duce la obstrucții circulatorii parțiale sau poate fi descoperit întâmplător în timpul investigațiilor radiologice de rutină.
• anticalcar — Care previne, reduce sau elimină depunerile de calcar (carbonat de calciu) de pe suprafețe, conducte sau elemente de încălzire; substanță chimică ori dispozitiv magnetic sau electronic conceput special pentru dedurizarea apei și protejarea aparatelor electrocasnice. În sens industrial și domestic, acești agenți dizolvă magma minerală fixată în interiorul instalațiilor, optimizând transferul termic și prevenind avariile tehnice.
• antirahitic — Care previne, combate sau tratează rahitismul; substanță, factor biologic ori preparat farmaceutic ce favorizează fixarea calciului și a fosforului în structura osoasă. Se aplică în mod tradițional vitaminei D (în special D3 sau colecalciferol), uleiului de pește și tratamentelor terapeutice destinate sugarilor și copiilor mici pentru a asigura o mineralizare osoasă corectă și a preveni deformările scheletice.
• antracolitic — Care aparține, se referă sau este specific antracolitului ori perioadei geologice de formare a depozitelor masive de cărbune superior combinate cu structuri calcaroase; rocă sedimentară sau formațiune cristalină caracterizată prin intercalații de carbonat de calciu și incluziuni organice fosile bogate în carbon fix. În sens stratigrafic, descrie elemente structurale sau straturi petrografice ce conservă proprietățile fizice și chimice din era paleozoică.
• apatit — Mineral din clasa fosfaților, reprezentând un fosfat natural de calciu care conține fluor, clor sau grupări hidroxil în structura sa cristalină. Acest compus este utilizat pe scară largă în industrie ca materie primă principală pentru producerea îngrășămintelor fosfatice și a acidului phosphoric, fiind totodată cel mai răspândit mineral fosfatic din scoarța terestră.
• apatită — Forma literară standard și cea mai frecventă a denumirii mineralului fosfatic natural; reprezintă, de asemenea, o componentă structurală majoră a țesuturilor dure din organismul uman și animal, regăsindu-se sub formă de hidroxiapatită ca mineral de bază în structura smalțului dentar și a oaselor.
• apatitoză — Afecțiune patologică rară caracterizată prin depunerea anormală și acumularea excesivă de cristale de apatită (fosfat de calciu) în țesuturile moi ale organismului, în special la nivelul tendoanelor, articulațiilor sau mușchilor. Această tulburare metabolică structurală provoacă inflamații cronice dureroase și calcificări locale severe, limitând mobilitatea aparatului locomotor.
• aragonit — Un mineral din clasa carbonaților naturali, reprezentând o formă cristalină instabilă de carbonat de calciu și un polimorf de înaltă presiune al calcitului. Cristalizează în sistemul ortorombic, formând adesea cristale prismatice lungi, agregate aciculare sau concrețiuni specifice precum flori de fier, și constituie componentul mineral de bază din care este alcătuit sideful cochiliilor de moluște și perlele fine.
• ardealit —
• artrolit — Formațiune calcaroasă sau calcul mineralizat format prin acumularea și depunerea treptată de săruri de calciu în interiorul unei cavități articulare sau în structura capsulei sinoviale. Acest tip de concrețiune pietroasă, adesea secundară unor procese inflamatorii cronice sau tulburări metabolice locale, acționează ca un corp străin ce poate provoca iritații mecanice constante, hidartroză și reducerea progresivă a mobilității.