#caryophyllaceae

• agrostemma — Denumire științifică (în limba latină) pentru un gen de plante erbacee anuale din familia Cariofilaceelor (Caryophyllaceae), a cărui specie reprezentativă este măghiranul sălbatic sau neghina (Agrostemma githago). Aceste plante se caracterizează prin tulpini erecte, păroase și flori mari, solitare, de culoare roz-purpurie, fiind cunoscute istoric ca buruieni de nișă în culturile de cereale, ale căror semințe sunt toxice din cauza conținutului ridicat de saponine.
• alsine — Termen botanic istoric sau denumire arhaică utilizată în trecut pentru a desemna genul Stellaria (în special Stellaria media, cunoscută popular ca iarbă-de-păsări sau rocoină) sau specii înrudite din familia Caryophyllaceae. În lexiconul taxonomic clasic, descria plante erbacee anuale de talie mică, cu tulpini fragile, frunze opuse și flori mici albe cu petale divizate, adaptate la soluri umede și cultivate.
• antofor — În botanică, reprezintă o prelungire structurală internă a axului floral (internod lungit situat între caliciu și corolă), care susține corola, staminele și pistilul deasupra caliciului (caracteristic pentru unele plante din familia Caryophyllaceae, cum este gușa-porumbelului); în zoologie, se referă la genul de albine Anthophora (antofori), insecte polenizatoare solitare de mari dimensiuni, cu abdomenul pufos, adaptate structural pentru recoltarea nectarului.
• Arenaria — Gen taxonomic de plante erbacee perene sau anuale din familia Caryophyllaceae, cuprinzând peste o sută de specii cunoscute popular sub numele de studenițe ori iarbă de nisip. În sens structural-botanic, reprezentanții acestui gen sunt adaptați la soluri sărace, pietroase sau nisipoase, având tulpini adesea prostrate ce formează tufe compacte, frunze opuse, mici și înguste, și flori stelate cu cinci petale albe, fiind răspândiți cu precădere în regiunile temperate și alpine ale emisferei nordice.
• Arenaria montana — Specie de plantă erbacee perenă din familia Caryophyllaceae, originară din regiunile muntoase din sud-vestul Europei, cunoscută popular sub numele de studeniță de munte. Planta se caracterizează structural prin tulpini târâtoare care formează covoare dense, frunze mici, lanceolate, de un verde intens, și flori abundente cu cinci petale de un alb-zăpadă imaculat, fiind utilizată pe scară largă în horticultură pentru decorarea stâncăriilor și a grădinilor alpine datorită rezistenței sale ridicate.
• Arenaria serpyllifolia — Specie de plantă erbacee anuală sau bienală din genul Arenaria, familia Caryophyllaceae, cu o distribuție vastă în Eurasia și Africa de Nord, cunoscută popular sub numele de iarba-nisipului sau studeniță cu frunze de cimbrișor. Planta prezintă tulpini subțiri, erecte sau ascendente, frunze ovate, sesile, aspre la atingere și flori mici, discrete, cu petale albe mai scurte decât sepalele, fiind adaptată structural la soluri uscate, nisipoase, ruderale sau calcaroase.
• Arenaria tetraquetra — Denumire binară oficială pentru o specie de plantă erbacee perenă din familia Caryophyllaceae, originară din regiunile muntoase calcaroase ale Peninsulei Iberice și ale Africii de Nord. Această specie este caracterizată structural prin tulpini scurte ce formează perne dense, compacte și geometrice, frunze imbricate așezate pe patru rânduri axiale perfecte (tetraquetra) și flori mici, albe, cu cinci petale, adaptate la climatul alpin arid.
• aretusa — Formă românizată pentru Arethusa; nimfă a izvoarelor din mitologia greacă, transformată de Artemis într-un curs de apă subteran pentru a scăpa de zeul Alfeu; de asemenea, numele științific al unui gen de orhidee terestre (Arethusa) native din America de Nord sau denumirea unei specii de fluturi. În sens structural-mitologic și geografic, figura sa este strâns legată de faimosul izvor Arethusa din insula Ortigia (Siracuza), simbol al purității acvatice și al transformării metamorfozate.
• argirocarp — Care produce fructe de culoare argintie, acoperite cu perișori mătăsoși strălucitori sau care prezintă un luciu metalic argentic; referitor la speciile vegetale ale căror capsule, bace sau drupă au dezvoltat această caracteristică cromatică ca adaptare structurală pentru reflectarea radiațiilor solare excesive. În sens taxonomic, epitetul este utilizat pentru a descrie varietăți botanice unice din regiunile aride ori de coastă.