#codul de procedura

• amnistiare — Acțiunea de a amnistia și rezultatul ei; procesul instituțional, legislativ și administrativ prin care statul acordă oficial clemență infractorilor, anulând răspunderea juridică penală pentru anumite fapte specificate. Spre deosebire de grațiere, amnistierea are un impact colectiv mai larg, înlăturând inclusiv incriminarea istorică a faptei comise.
• amnistiere — Acțiunea de a amnistia și rezultatul ei; procesul instituțional, legislativ și administrativ prin care statul acordă oficial clemență infractorilor, anulând răspunderea juridică penală pentru anumite fapte specificate. Spre deosebire de grațiere, amnistierea are un impact colectiv mai larg, înlăturând inclusiv incriminarea istorică a faptei comise.
• antepronunțare — Fapta sau manifestarea prin care un judecător ori un membru al unui complet de judecată își exprimă convingerea intimă sau opinia juridică asupra soluției unui litigiu înainte de deschiderea oficială a deliberărilor. Acest fenomen procedural reprezintă o abatere structurală gravă de la normele de imparțialitate, generând prezumția de parțialitate și constituind un temei legal imperativ pentru admiterea unei cereri de recuzare.
• apărare — Acțiunea de a proteja împotriva unui atac, a unei agresiuni sau a unui pericol și rezultatul acesteia; ansamblu de măsuri tactice, strategice ori structuri fortificate menite să respingă o ofensivă inamică. În domeniul juridic, reprezintă totalitatea argumentelor, probelor și activităților desfășurate de un avocat pentru a demonstra nevinovăția unui acuzat, iar în sport definește tactica sau compartimentul unei echipe responsabil de împiedicarea adversarului de a înscrie.
• arest — Măsură privativă de libertate dispusă de o autoritate judiciară pe o perioadă determinată, constând în reținerea sau încarcerarea unei persoane suspectate ori condamnate pentru o infracțiune. În sens instituțional structural, desemnează locul special amenajat (penitenciar, cameră de reținere) unde sunt deținute aceste persoane, în timp ce în legislația modernă se regăsește sub diverse forme procedurale preventive (cum ar fi arestul preventiv sau arestul la domiciliu).
• arestant — Persoană (bărbat) privată de libertate în mod legal, aflată sub paza autorităților judiciare într-un arest preventiv sau într-un penitenciar, în așteptarea sentinței definitive ori ca urmare a comiterii unei infracțiuni. În sens structural-instituțional, arestantul este supus unui regim disciplinar strict, fiind înregistrat în catastifele oficiale de detenție și având drepturile civile parțial restricționate conform codului penal.
• arestare — Acțiunea de a aresta și rezultatul ei; măsură legală de privare de libertate a unei persoane suspectate sau acuzate de comiterea unei infracțiuni, dispusă structural de o autoritate judiciară competentă (judecător sau instanță) în condițiile prevăzute de codul de procedură penală. Acest act procesual are rolul preventiv de a asigura buna desfășurare a urmăririi penale sau a judecății.
• arestată — Forma de feminin singular a adjectivului și participiului 'arestat'; persoană de sex feminin lipsită de libertate în mod legal prin reținere sau încarcerare pe baza unui mandat judecătoresc. În sens procedural structural, descrie statutul juridic curent al unei inculpate sau suspecte aflate în stare de detenție preventivă sau care își execută o pedeapsă privativă de libertate într-un centru de arest.
• asiguratoriu — Care servește la asigurarea, conservarea sau garantarea unui drept, a unei creanțe ori a unor bunuri supuse unui litigiu, prevenind ascunderea, distrugerea sau înstrăinarea lor de către debitor; cu caracter de conservare. În terminologia juridică de precizie, definește măsuri executorii provizorii (cum ar fi sechestrul ori poprirea) instituite structural de o instanță de judecată pentru a securiza valorile materiale până la pronunțarea unei sentințe definitive.
• avocatură — Profesia, funcția, stadiul sau activitatea practică exercitată de un avocat; instituție sau corp profesional format din totalitatea avocaților înscriși într-un barou autorizat; asistența juridică și reprezentarea acordată clienților în cadrul unui sistem de justiție reglementat prin norme administrative stricte.