#condamnare

• agrația — A ierta total sau parțial o persoană condamnată definitiv de executarea pedepsei penale aplicate de o instanță judecătorească, ori a comuta acea pedeapsă într-una mai blândă, prin intermediul unui act de clemență acordat exclusiv de șeful statului. Acest act juridic de grațiere individuală înlătură doar executarea sancțiunii, lăsând însă intactă antecedența penală și condamnarea în sine.
• anatema — Cea mai gravă sancțiune religioasă sau osândă ecleziastică, specifică tradiției creștine, ce constă în excluderea solemnă și definitivă a unei persoane (eretic sau apostat) din comunitatea credincioșilor, urmată de blestemarea și darea acesteia în seama judecății divine. În sens figurat, termenul descrie o reprobare totală, o condamnare publică vehementă, o execrare universală sau un blestem aruncat asupra unui act, a unei ideologii ori a unui comportament considerat profund reprobabil.
• anatemat — Care a fost supus anatemei; lovit de blestemul ecleziastic suprem, excomunicat în mod solemn și exclus definitiv din comunitatea religioasă a credincioșilor. În sens extins sau la nivel figurat, termenul descrie un individ, o doctrină, o carte ori un concept respins vehement, condamnat public, repudiat de societate și sortit izolării sau uitării.
• anatemiza — A pronunța o anatemă împotriva cuiva; a excomunici în mod solemn, a afurisi sau a exclude definitiv un eretic ori un apostat din comunitatea credincioșilor, dându-l blestemului și judecății divine. În sens figurat, termenul semnifică acțiunea de a condamna public, de a respinge vehement, de a repudia radical sau de a blama cu severitate absolută o idee, un comportament ori o doctrină considerată dăunătoare sau imorală.
• anatemizat — Lovit de anatemă; persoană care a fost excomunicată în mod solemn și exclusă definitiv din comunitatea credincioșilor în urma unei decizii sinodale sau ecleziastice majore. La nivel extins sau în sens figurat, descrie un individ, o carte, o doctrină ori o idee condamnată public cu severitate maximă, repudiată radical de societate și sortită izolării sau blamului general.
• anathemă — Variantă grafică etimologică sau veche pentru anatemă, ce desemnează cea mai severă sancțiune ecleziastică din tradiția creștină, constând în excluderea solemnă a unui individ din comunitatea credincioșilor și darea acestuia în seama judecății divine. La nivel figurat, păstrează sensul de condamnare publică vehementă, respingere absolută sau blestem aruncat asupra unui act considerat de neacceptat.
• anatima — Variantă grafică populară, regională sau învechită pentru cuvântul anatemă, utilizată uneori în textele religioase vechi sau în limbajul colocvial regional. Desemnează pedeapsa ecleziastică supremă prin care un eretic este exclus solemn din rândul Bisericii, iar la nivel figurat exprimă un blestem puternic sau o condamnare publică radicală a unei fapte reprobabile.