#cromozom

• amfidiploidie — Stare genetică sau tip particular de poliploidie (alopoliploidie) caracterizată prin prezența unui set diploid complet de cromozomi provenit de la două specii parentale diferite în urma hibridării și a dublării cromozomiale ulterioare. Acest fenomen structural garantează fertilitatea hibridului, permițând împerecherea normală a cromozomilor omologi în timpul meiozei și este utilizat pe scară largă în ingineria genetică vegetală pentru crearea de noi varietăți de plante.
• amfiplastie — Fenomen citogenetic sau anomalie structurală cromozomială ce apare în urma hibridării interspecifice, caracterizată prin modificarea morfologică constantă (alterarea formei, constricțiilor secundare sau a organizatorilor nucleolari) a unui set de cromozomi proveniți de la o specie parentală sub influența citoplasmei sau a genomului speciei partenere.
• amfiten — Stadiu tranzitoriu din profaza primei diviziuni meiotice, situat între leptonem și pahiten, sinonim cu zigotenul, în care cromozomii omologi încep să se alinieze și să se asocieze perechi prin sinapsă. În această fază structurală, filamentele cromatidice prezintă adesea o dispunere caracteristică în buchet, având un capăt îngroșat și celălalt subțire în cursul procesului de împerechere.
• amitotic — Care se referă la amitoză sau se realizează prin amitoză; care ține de diviziunea celulară directă, caracterizată prin scindarea simplă a nucleului și a citoplasmei fără individualizarea cromozomilor și fără formarea aparatului mitotic (fusul de diviziune). Acest mecanism structural fiziologic este specific unor celule specializate, îmbătrânite, patologice sau organismelor unicelulare inferioare.
• anafază — A treia etapă consecutivă a procesului de diviziune celulară (mitoză sau meioză), caracterizată structural prin separarea bruscă și migrarea simultană a cromatidelor surori sau a cromozomilor omologi către polii opuși ai celulei. Acest fenomen mecanic și biologic, coordonat de contracția filamentelor fusului de diviziune, garantează distribuirea perfect egală și exactă a materialului genetic dublat către cele două viitoare celule fiice.
• andrautozom — Termen științific specializat care desemnează un autozom (cromozom non-sexual) ce prezintă o tendință funcțională sau o influență structurală directă în determinarea, exprimarea ori transmiterea caracterelor fenotipice masculine sau a genelor corelate cu masculinitatea în anumite sisteme biologice complexe.
• androgamie — Tip specializat de reproducere sau fertilizare (întâlnit în cazuri rare la unele plante, insecte sau organisme modificate genetic) în care nucleul zigotului se dezvoltă exclusiv din materialul genetic furnizat de gametul masculin (spermatozoid sau celulă spermatică), în timp ce materialul genetic feminin este eliminat sau inactivat structural.
• androzom — Termen științific utilizat în citogenetică pentru a desemna un cromozom sexual masculin (în special cromozomul Y la specia umană și la alte mamifere) care determină structural diferențierea și dezvoltarea caracterelor mascule ale unui organism în faza embrionară.
• aneuploid — Care prezintă o aneuploidie; celulă, organism viu sau organism al cărui complement cromozomial diferă de cel normal prin lipsa ori adăugarea unuia sau a mai multor cromozomi individuali din setul de bază. În sens structural și clinic, acest fenomen genetic perturbă echilibrul genic normal, determinând anomalii de dezvoltare fenotipică grave, cum ar fi sindroamele genetice recunoscute medical.
• aneuploidie — Anomalie genetică numerică ce constă în modificarea numărului normal de cromozomi dintr-o celulă sau organism, prin pierderea ori câștigarea unuia sau a mai multor cromozomi din setul diploid de bază. Acest fenomen structural apare de regulă ca urmare a nondisjuncției cromozomiale în timpul meiozei ori mitozei și reprezintă o cauză majoră a tulburărilor severe de dezvoltare fenotipică și a avorturilor spontane.
• anizoploid — Care are un număr asimetric, inegal sau neuniform de seturi cromozomiale; organism, celulă sau hibrid caracterizat prin anizoploidie. În genetica vegetală, descrie indivizii rezultați din încrucișări ale unor părinți cu niveluri de ploidie diferite (de exemplu, un tetraploid cu un diploid), având ca rezultat un număr aberant sau dezechilibrat de cromozomi în setul somatic.
• apogamatic — Referitor la apogamie sau specific proceselor de dezvoltare fără singamie; caracterizat prin proprietăți genetice și structurale identice cu ale gametofitului matern din care provine direct sporofitul. În genetica vegetală avansată, termenul descrie liniile celulare sau descendenții rezultați dintr-un parcurs reproductiv modificat care păstrează numărul cromozomial haploid sau neschimbat.
• apomeioză — Tip modificat de diviziune celulară în care procesul normal al meiozei este parțial sau complet suprimat ori eșuează, rezultând formarea unui gametofit sau a unui sac embrionar cu un număr neschimbat (diploid) de cromozomi; pilonul citologic al apomixisului. Acest fenomen asigură producerea de semințe clonale la plante, eliminând segregarea genetică și recombinarea meiotică standard.
• artioploid — Organism sau celulă poliploidă care posedă un număr par de seturi cromozomiale complete (de exemplu, tetraploid, hexaploid, octaploid); privitor la această condiție numerică a genomului. În genetica vegetală și evolutivă, această structură asigură o stabilitate meiotică sporită în comparație cu formele perisoploide (impare), permițând o fertilitate normală și o segregare genetică regulată.
• asinapsă — Fenomen biologic structural care constă în absența sau eșecul alinierii și împerecherii cromozomilor omologi în timpul profazei primei diviziuni meiotice. Această anomalie structurală celulară împiedică formarea bivalentelor și desfășurarea procesului de crossing-over, conducând adesea la o segregare cromozomială aberantă, la formarea de gmeți neviabili sau la sterilitatea organismului afectat.
• autocromozom — Denumire științifică sinonimă cu termenul autozom; oricare dintre cromozomii somatici ai unui organism care este identic ca structură și număr în ambele sexe, spre deosebire de heterocromozomi ori cromozomii sexuali (alozomi). Oamenii posedă un set structural de 22 de perechi de autocromozomi care stochează și transmit informațiile ereditare non-sexuale.
• autopoliploid — Organism sau celulă care posedă mai mult de două seturi complete de cromozomi homologi (triploid, tetraploid etc.), provenite integral din multiplicarea genomului aceleiași specii, fără aportul unui material genetic străin. Acest fenomen structural de mutație genomnică se produce, de regulă, prin nedisjuncția cromozomilor în timpul meiozei sau mitozei, fiind un motor evolutiv major în regnul vegetal, responsabil pentru apariția unor varietăți cu productivitate și rezistență sporite.
• autopoliploidie — Stare sau mutație genomică structurală caracterizată prin prezența a mai mult de două seturi complete de cromozomi homologi în nucleul celular, provenite în întregime de la aceeași specie, ca urmare a dublării endogene a materialului genetic fără hibridare interspecifică. Acest fenomen se produce prin blocarea diviziunii celulare (nedisjuncție mitotică sau meiotică) și joacă un rol major în evoluția și diversificarea regnului vegetal, determinând frecvent modificări morfologice precum creșterea dimensiunii celulelor, a organelor și a rezistenței plantelor.
• autosindeză — Mecanism genetic din timpul meiozei la organismele poliploide, în special alopoliploide, caracterizat prin împerecherea (sinapsa) și conjugarea cromozomilor omologi proveniți de la același set parental sau de la aceeași specie de origine. Acest fenomen structural diferă de alosindeză și joacă un rol crucial în menținerea stabilității genomice și în determinarea modului de transmitere a caracterelor ereditare la hibrizii vegetali complecși.
• autotetraploid — Organism sau celulă poliploidă care posedă patru seturi identice de cromozomi (4n), toate fiind derivate prin multiplicarea sau duplicarea setului cromozomial de bază al aceleiași specii, fără hibridare interspecifică. Acest fenomen structural genetic, întâlnit frecvent în regnul vegetal, duce adesea la apariția unor plante cu dimensiuni mai mari ale organelor vegetative, flori mai voluminoase și o rezistență sporită la factorii de mediu.