#delta

• Adiantum cuneatum — Specie de ferigă ornamentală din familia Pteridaceae, cunoscută și sub denumirea taxonomică sinonimă Adiantum raddianum; este caracterizată structural prin frunze fragede, triunghiulare, cu pinule mici în formă de pană (cuneate) suspendate pe pețioli subțiri, negri și lucioși. Această plantă, originară din regiunile tropicale ale Americii de Sud, este cultivată frecvent la nivel global ca plantă de apartament datorită foliajului său extrem de decorativ și aerat.
• anemohidrocor — Despre plante, specii vegetale, semințe sau diaspore a căror dispersare și răspândire în spațiu se realizează structural prin acțiunea combinată a vântului (curenților de aer) și a apei (curenților acvatici). Acest mecanism ecologic hibrid este caracteristic plantelor de mlaștină, de luncă sau de deltă, ale căror fructe ușoare plutesc pe apă și sunt propulsate simultan de adierile eoliene.
• anghiră — Variantă fonetică regională sau arhaică rară pentru anghilă, utilizată în anumite graiuri dunărene sau litorale pentru a desemna peștele migrator serpentiform din familia Anguillidae. Acest termen structural documentează alterările consonantice locale (prin rotacism sau asimilare dialectală a grupului 'l') întâlnite în lexicul ihtiologic popular românesc înainte de uniformizarea nomenclaturii biologice moderne.
• aniniș — Pădure de anini, zăvoi compact sau loc plantat cu arbori din genul Alnus, situat de obicei în luncile umede ale râurilor, în zone mlăștinoase sau pe pantele montane afectate de izvoare subterane. Această formațiune vegetală are o valoare ecologică ridicată, funcționând ca o barieră naturală împotriva eroziunii solului și contribuind la îmbunătățirea fertilității substratului prin fixarea biologică a azotului.
• aușel de stuf — Denumire vernaculară sau regională atribuită unor păsări insectivore de talie mică adaptate strict la ecosistemele palustre (stufărișuri, bălți, zone umede). Cel mai frecvent, termenul face referire la pițigoiul de stuf (Panurus biarmicus) sau la anumite specii mici din familia Locustellidae și Acrocephalidae care seamănă la comportament și dimensiuni cu aușelul de pădure.
• aușel-de-stuf — Formă ortografiată cu cratimă a denumirii vernaculare atribuite pițigoiului de stuf (Panurus biarmicus) sau altor păsări paseriforme de talie mică ce populează vegetația palustră densă. Această pasăre se remarcă prin abilitatea de a se deplasa acrobatic printre stuful vertical, având un penaj în nuanțe calde de brun-roșcat și, în cazul masculilor, favoriți negri caracteristici, fiind o specie strâns legată de habitatele acvatice din zonele joase.
• avifaună — Totalitatea speciilor de păsări care populează un anumit areal geografic, o regiune, o țară sau un ecosistem specific într-o anumită perioadă de timp. Reprezintă o componentă fundamentală a biodiversității globale, fiind studiată intens în ecologie și ornitologie pentru a evalua starea de sănătate a mediului, dinamica migrațiilor și impactul schimbărilor climatice asupra habitatelor naturale.
• Bac Bo — Denumire geografică și istorică folosită pentru a desemna regiunea de nord a Vietnamului, cunoscută istoric în Occident sub numele de Tonkin. Această zonă, axată pe delta fertilă a Râului Roșu, reprezintă leagănul civilizației vietnameze și include capitala Hanoi; în sens modern, termenul este utilizat în administrație, geopolitică și turism pentru a descrie provinciile nordice vietnameze.
• baingic — Muncitor agricol zilier din trecut care lucra la bălți sau în luncile inundabile, ocupându-se în special cu tăierea stufului, recoltarea papurei sau întreținerea amenajărilor piscicole elementare. Termenul a supraviețuit marginal în toponimia și onomastica din zonele de câmpie din apropierea Dunării, amintind de breslele sezoniere de pescari și stufari.