#descantece

• aglico — Formă arhaică și regională de vocativ a numelui propriu feminin Aglica sau, în anumite contexte folclorice, o adresare directă, afectuoasă ori personificată către planta aglică în cadrul descântecelor, invocărilor ritualice sau cântecelor populare tradiționale.
• alimăni — Variantă fonetică sau formă de infinitiv scurt pentru verbul arhaic 'alimăna'; acțiunea de a stârni o vijelie puternică, a se zbuciuma violent ori a umbla neliniștit și bezmetic ca un spirit al apelor. Termenul descrie o dinamică structurală impetuoasă, fiind utilizat în poezia populară veche sau în descântece pentru a ilustra mișcarea haotică a elementelor naturii sau a stărilor emoționale native.
• alimori — Variantă fonetică sau regională rară pentru verbul mori (a muri / a amorți); acțiunea de a stinge, a calma, a potoli sau a amorți structural o durere, o flacără ori o agitație intensă prin intermediul unor leacuri sau vrăji. În textele folclorice arhaice, descrie aducerea unei stări de repaus, liniștire sau anihilare dinamică a elementelor nefavorabile.
• argint-viu — Denumire populară, tradițională sau mitologică utilizată în spațiul românesc pentru elementul chimic mercur (Hg); lichid metalic greu, argintiu și extrem de mobil la temperatura camerei. În sens etnografic și folcloric, argintul-viu deținea o prezență duală masivă, fiind utilizat empiric ca remediu terapeutic periculos sau considerat instrument magic în descântecele de întoarcere a farmecelor; în sens figurat, descrie o persoană (mai ales un copil) extrem de agitată, dinamică, plină de energie și imposibil de oprit.
• astrălina — Un arhaism poetic sau regional foarte rar utilizat în descântecele tradiționale sau în poezia populară veche pentru a descrie o stare de strălucire spectrală, o lumină palidă reflectată de stele (raze astrale) ori o ființă mitologică nocturnă asociată cu bolta cerească. Reprezenta o metaforă plastică structurală folosită pentru a sugera puritatea imaterială, ghidarea nocturnă și influența nevăzută a aștrilor asupra destinului terestru.
• babae — Formă arhaică, regională sau de vocativ popular utilizată pentru a chema ori a se adresa unei femei în vârstă, unei bunică sau unei moașe tradiționale dintr-o comunitate rurală. Termenul reflectă o nuanță familiar-afectuoasă ori, din contră, una strident-populară, fiind des întâlnit în strigătele rituale, în descântece sau în dialogurile din piesele de teatru folcloric, unde păstrează legăturile fonetice cu formele flexonare vechi din spațiul balcanic.
• băboni — A doftorici sau a vindeca prin metode empirice, descântece, vrăji și leacuri bătrânești, acțiune practicată de femeile în vârstă (babe) din comunitățile rurale arhaice. În sens extins, înseamnă a cocoloși peste măsură, a îngriji în mod exagerat sau a prelungi un tratament tradițional fără fundament științific.