#desuet

• anacronic — Care conține o eroare cronologică structurală; care plasează un eveniment, un obiect, o persoană sau o idee în altă epocă decât cea căreia îi aparține în realitate. În sens larg și cultural contemporan, termenul descrie ceva învechit, desuet sau neadaptat cerințelor și spiritului timpului actual, reprezentând o nepotrivire flagrantă cu normele ori tehnologia prezentului.
• anacronism — Eroare cronologică structurală constând în atribuirea unui fapt, a unui obiect, a unei idei sau a unui obicei unei alte epoci istorice decât celei în care au existat cu adevărat. În sens sociocultural mai larg, desemnează o mentalitate, o instituție, o tradiție sau o normă de comportament învechită, rămasă în urmă față de nivelul general de dezvoltare a societății actuale, reprezentând o prezență desuetă și nepotrivită în contextul modern.
• anacronistic — Care are caracterul unui anacronism; marcat de erori cronologice sau referitor la o abordare nepotrivită din punct de vedere temporal. Termenul se aplică ideilor, structurilor sociale, operelor artistice sau comportamentelor care reflectă o epocă apusă și care par deplasate sau absurde în raport cu standardele, cunoștințele și cerințele prezentului.
• anacroniza — A introduce un anacronism într-o operă literară, istorică sau cinematografică; a plasa un eveniment, un obiect, o idee sau o persoană într-o altă epocă istorică decât cea căreia îi aparține în realitate. La reflexiv, definește acțiunea unui fenomen, obicei sau sistem de a deveni desuet, depășit sau complet neadaptat la cerințele și spiritul timpului actual, pierzându-și astfel utilitatea structurală în prezent.
• anacronizare — Acțiunea de a anacroniza și rezultatul ei; procesul de introducere a unor erori cronologice structurale într-o lucrare sau evoluția prin care un sistem, un concept sau o mentalitate își pierde actualitatea și devine desuetă. În analiza critică de text, reprezintă un instrument stilistic folosit fie accidental prin lipsă de documentare, fie intenționat pentru a crea punți de legătură conceptuale între epoci istorice complet diferite.
• anacronizat — Care a fost supus procesului de anacronizare; sistem, concept, obicei sau text literar în care s-au introdus erori cronologice ori care a devenit structural desuet și învechit în raport cu normele actuale. În sens critic, descrie starea unui element sau a unei instituții ale cărei proceduri și mentalități au rămas blocate într-o epocă trecută, fiind complet neadaptate la realitățile tehnologice sau morale ale prezentului.
• anticat — Termen regional, învechit sau rar (întâlnit ca variantă pentru anticvat) utilizat pentru a descrie un obiect, un obicei, o lege sau un cuvânt care a ieșit din uzul curent, fiind perimat, desuet sau de modă veche. În sens structural filologic, indică starea elementelor lexicale sau a tradițiilor administrative specifice epocilor trecute, care nu mai corespund normelor și standardelor societății moderne.
• anticvat — Care a ieșit din uz, care nu mai corespunde cerințelor, spiritului sau realităților timpului prezent; învechit, desuet, arhaic sau demodat. În sens larg, termenul descrie obiecte, concepte, tehnologii, mentalități sau norme sociale care și-au pierdut actualitatea, utilitatea funcțională sau valabilitatea structurală, fiind specifice unei epoci apuse.
• arcaic — Care aparține unor epoci istorice îndepărtate, străvechi, de la începuturile unei civilizații ori culturi; învechit, ieșit din uzul curent, dar păstrat ca mărturie istorică. În lingvistică, definește cuvinte, forme gramaticale sau structuri fonetice specifice etapelor vechi ale limbii. În istoria artei, se referă la stilurile timpurii (cum este perioada arhaică din Grecia Antică, secolele VII-VI î.Hr.).
• arhaic — Care aparține unei epoci îndepărtate, străvechi, timpurii sau primitive; care este învechit, ieșit din uzul curent, dar păstrat ca mărturie istorică sau element stilistic. În lingvistică, termenul califică fapte de limbă (cuvinte, forme gramaticale, structuri sintactice) specifice unei perioade trecute, iar în istoria artei și arheologie definește o etapă timpurie de dezvoltare a unei culturi sau civilizații (de exemplu, perioada arhaică în Grecia Antică), caracterizată prin forme rigide, convenționale sau geometrice.