#dinți

• abocluzie — Anomalie dento-maxilară caracterizată prin absența contactului normal dintre dinții arcadei superioare și cei ai arcadei inferioare în poziție de ocluzie centrată. Această tulburare de aliniere (cunoscută și sub numele de ocluzie deschisă) afectează funcția masticatorie, fonația și estetica facială a pacientului.
• acantodont — Termen morfologic savant utilizat ca adjectiv pentru a descrie un organism, un dinte sau o structură dentară care prezintă o formă ascuțită, conică și ghimpoasă, asemănătoare unui spin. În anatomia comparată și în studiul faunei extincte, acest termen descrie configurația dinților fixați direct pe marginile maxilarului la anumite reptile sau pești fosili, unde dinții nu au rădăcini adânci, ci se proiectează ca niște ghimpi rigizi adaptați pentru reținerea prăzii.
• adamantin — Care aparține diamantului, privitor la diamant; care are duritatea, strălucirea, rezistența sau calitățile structurale ale diamantului; în stomatologie și anatomie, se referă la smalțul dinților, cel mai dur țesut din corpul uman. La nivel figurativ sau literar, termenul descrie o voință de fier, un caracter inflexibil, o puritate morală perfectă ori o rezistență de neclintit în fața dificultăților.
• adamantogeneză — Proces fiziologic și biochimic complex de formare, dezvoltare și mineralizare a smalțului dentar, realizat de celulele epiteliale specializate numite adamantoblaste. Acest mecanism biologic include secreția unei matrice organice proteice urmată de depunerea masivă de cristale de hidroxiapatită, determinând obținerea celei mai dure structuri minerale din organismul uman.
• adăpare — Acțiunea de a adăpa și rezultatul ei; procesul gospodăresc sau zootehnic prin care se asigură apa de băut necesară animalelor domestice (vite, cai, oi) pentru menținerea sănătății și a randamentului productiv. În sens larg, termenul desemnează și totalitatea operațiunilor de hidratare a șeptelului la jgheaburi, fântâni sau instalații automatizate.
• adăpător — Persoană care are sarcina sau meseria de a adăpa animalele în cadrul unei exploatații zootehnice ori gospodării rurale. Ca adjectiv, descrie un obiect, un jgheab, o instalație sau un factor structural care servește la adăparea, hidratarea și potolirea setei șeptelului sau păsărilor.
• Adimirești — Localitate rurală (sat) situată în județul Mehedinți, regiunea Oltenia, România, aparținând din punct de vedere administrativ de comuna Bâlvănești. Acest toponim structural desemnează o așezare mică din zona deluroasă a platformei Mehedinți, caracterizată printr-o economie predominant agrară, bazată pe creșterea animalelor și pomicultură, integrată în peisajul rural tradițional.
• aerodentalgie — Durere dentară acută și bruscă declanșată de variațiile bruște ale presiunii barometrice din mediul înconjurător; se manifestă de obicei la piloți, scafandri sau pasageri în timpul zborului la mare altitudine ori în timpul scufundărilor. Acest fenomen fiziopatologic apare din cauza expansiunii volumului de aer blocat accidental sub plombe defectuoase, în carii netratate sau în canalele radiculare.
• aerodontalgie — Tulburare fiziopatologică manifestată prin durere dentară acută, violentă și bruscă, declanșată direct de variațiile presiunii barometrice în timpul zborului la mare altitudine; apare din cauza expansiunii aerului sau a gazelor blocate sub plombe incorect adaptate ori în carii profunde netratate.
• agurit — Termen regional sau arhaic rar folosit pentru a descrie sucul extras din aguride (struguri verzi și acri), utilizat ca agent tradițional de acrire; ca adjectiv, descrie starea unui fruct astringent, complet necopt, sau senzația de dinți strepeziți provocată de consumul unor alimente extrem de acide.
• albire — Acțiunea de a albi sau de a se albi și rezultatul ei; proces fizic, chimic sau biologic prin care un obiect, un material textil, o suprafață sau firele de păr își pierd pigmentarea naturală ori se curăță, devenind albe sau considerabil mai deschise la culoare; procedeu industrial sau stomatologic de decolorare controlată.
• alveoliză — Proces patologic distructiv constând în resorbția treptată, atrofia sau distrugerea țesutului osos al procesului alveolar care susține dinții în maxilare. Acest fenomen osteolitic structural apare frecvent ca o complicație avansată a bolii parodontale (parodontită) sau din cauza unor traumatisme ocluzale repetate, ducând la mobilitatea progresivă și, în final, la pierderea dintelui afectat.
• anizodont — Care are dinți inegali ca mărime, formă sau structură; termenul descrie în special tipul de dentiție asimetrică întâlnit la anumite specii de reptile extincte ori mamifere, unde elementele arcadei dentare diferă vizibil între ele. Ca substantiv masculin, definește un organism sau un specimen fosil caracterizat prin această conformație anatomică adaptată pentru moduri specifice de hrănire sau predare.
• anodontă — Forma de feminin pentru anodont; ființă, structură anatomică sau specie lipsită complet de dinți în cavitatea bucală. În zoologie, reprezintă și denumirea populară pentru diverse specii de scoici mari de apă dulce (cum este genul Anodonta), caracterizate structural prin absența dinților sau a zimților de fixare de pe balamaua cochiliei.
• anodontie — Anomalie congenitală rară caracterizată prin absența totală sau parțială a dinților, cauzată de lipsa formării mugurilor dentari în oasele maxilare în timpul dezvoltării intrauterine. Acest defect structural afectează atât dentiția temporară (de lapte), cât și pe cea permanentă, determinând tulburări severe de masticație, fonație și fizionomie, necesitând tratament protetic complex.
• anticarie — Care previne, combate sau stopează apariția și dezvoltarea cariilor dentare; substanță chimică, ingredient activ (precum fluorul sau xilitolul) ori produs de igienă orală (pastă de dinți, apă de gură) formulat structural pentru a proteja smalțul dentar împotriva demineralizării bacteriene și a acizilor corozivi.
• apexită — Proces inflamator acut sau cronic localizat la nivelul apexului (vârfului) rădăcinii unui dinte și al țesuturilor periapicale înconjurătoare, cauzat de regulă de o infecție bacteriană netratată a pulpei dentare (necroză pulpară). Se manifestă clinic prin dureri violente la masticație sau percuție axială.
• apicodental — Care se referă la vârful limbii și la dinții superiori (în fonetică, descriind sunete articulate prin sprijinirea vârfului limbii pe fața internă a incisivilor superiori); în stomatologie și endodonție, termenul descrie o zonă, o relație structurală sau o patologie care implică simultan apexul radicular și elementele dentare.
• atriție — Proces structural de uzură, măcinare sau reducere numerică progresivă; în stomatologie, reprezintă uzura fiziologică sau patologică a țesuturilor dure dentare prin frecarea directă a dinților; în geologie, descrie rotunjirea fragmentelor de rocă prin frecare reciprocă în timpul transportului; în management, se referă la pierderea naturală de personal (prin pensionări sau demisii) fără înlocuirea imediată a angajaților.
• Bâcleș — Numele unei comune și al satului de reședință din județul Mehedinți, România, situat în zona de contact dintre Podișul Getic și Câmpia Română. În sens istoric și lingvistic, toponimul are o origine veche, fiind legat de așezări rurale atestate documentar încă din secolele trecute și caracterizate printr-o economie agrară tradițională.