#euphorbia

• Acalypha — Gen extins de plante erbacee, arbuști și subarbuști din familia Euphorbiaceae, cuprinzând sute de specii larg răspândite în zonele tropicale și subtropicale ale lumii. Plantele din acest gen sunt extrem de apreciate în horticultură ca specii ornamentale datorită inflorescențelor lor unice sub formă de amânți sau spice lungi, pendule și pufoase, adesea intens colorate în nuanțe de roșu aprins sau purpuriu, dar și pentru frunzișul lor exotic, zimțat și variat.
• Acalypha hispida — Specie de arbust tropical peren din genul Acalypha, originară din Arhipelagul Malaez și insulele din Pacificul de Sud, cultivată pe scară largă la nivel mondial ca plantă ornamentală de seră sau de interior. Această plantă spectaculoasă se remarcă prin inflorescențele sale pistilate unice, sub formă de amânți penduli, cilindrici și pufoși, de un roșu-aprins intens, care pot atinge lungimi de până la 50 de centimetri. Aspectul lor catifelat este determinat de densitatea mare de stiluri lungi și subțiri ale florilor femele, adaptate pentru captarea polenului.
• Acalypha integrifolia — Specie de arbust sau arbore de talie mică din genul Acalypha, endemică în insulele din vestul Oceanului Indian (în special în Insulele Mascarene: Mauritius și Réunion). Se distinge în cadrul genului prin frunzele sale simple, lanceolate sau eliptice, cu margini întregi (fără zimți), caracteristică morfologică reflectată direct în epitetul său specific. Această plantă face parte din flora indigenă vulnerabilă, fiind adaptată la ecosistemele de pădure uscată sau de tranziție ale acestor regiuni insulare.
• Acalypha wilkesiana — Specie de arbust tropical peren din genul Acalypha, originară din insulele Pacificului de Sud (Vanuatu, Fiji), remarcabilă prin frunzișul său spectaculos, multicolor și asimetric. Frunzele sale mari, dințate și adesea ondulate prezintă tipare cromatice complexe în nuanțe de bronz, cupru, roșu, roz și crem. În horticultură, este utilizată pe scară largă pentru crearea de garduri vii în climatele calde sau ca plantă de accent în sere și interioare datorită valorii sale vizuale deosebite.
• adelia — Gen de plante tropicale aparținând familiei Euphorbiaceae, caracterizat prin arbuști sau arbori de dimensiuni mici, cu frunze întregi și flori unisexuate dispuse structural în inflorescențe axilare. Planta este răspândită cu precădere în regiunile calde ale Americii Centrale și de Sud și este studiată pentru proprietățile sale fitochimice secundare.
• aior — Denumire populară și regională dată mai multor specii de plante erbacee din genul Euphorbia (laptele-cucului sau tămâiță), caracterizate structural prin prezența unui suc lăptos, alb și caustic (latex) în tulpini și frunze, utilizat în trecut în medicina empirică rurală pentru tratarea negilor sau a afecțiunilor dermatologice. Cuvântul este păstrat în lexicul dialectal românesc, având o puternică valoare etnobotanică și lingvistică documentară.
• Aleurites — Gen de plante lemnoase arborescente din familia Euphorbiaceae, originar din regiunile tropicale și subtropicale ale Asiei de Est și din insulele Oceanului Pacific. Cuprinde specii de arbori monoici de dimensiuni medii până la mari, recunoscuți din punct de vedere economic și industrial pentru producția de semințe oleaginoase mari, din care se extrag uleiuri sicative valoroase utilizate în fabricarea lacurilor, vopselelor și materialelor izolatoare.
• alior — Denumire populară atribuită plantei erbacee Euphorbia cyparissias (cunoscută și ca tămâiță sau laptele-câinelui), din familia Euphorbiaceae, caracterizată printr-un latex alb, caustic și toxic, secretat în momentul ruperii tulpinii. În medicina empirică tradițională și etnobotanică, a fost utilizat cu extremă prudență în tratamente topice contra negilor, având un rol bine definit în folclorul terapeutic românesc.
• aliori — Forma de plural pentru substantivul masculin 'alior'; desemnează mai multe exemplare ale plantei erbacee Euphorbia cyparissias sau, în sens larg, specii înrudite din familia Euphorbiaceae, cunoscute pentru secreția abundentă de latex toxic și caustic. În contextul florei spontane din România, termenul identifică comunitățile de astfel de plante ce colonizează pășunile uscate.
• alorire — Acțiunea ipotetică sau experimentală de a extrage, procesa sau utiliza proprietățile caustice ale plantei numite alior în scopuri terapeutice ori fito-tehnice; proces de transformare organică secundară. Ca termen abstract rar, descrie un act de aplicare sau tratare controlată bazată pe extracte vegetale specifice genului Euphorbia.
• Andrachne — Gen de plante erbacee sau arbustive de talie mică, aparținând familiei Phyllanthaceae (clasificate anterior în Euphorbiaceae), răspândite în zonele tropicale, subtropicale și temperate calde. Aceste plante structurale se caracterizează prin frunze alternate, flori unisexuate monoice de dimensiuni reduse și capsule fructifere globuloase, fiind studiate pentru adaptabilitatea lor la soluri aride și compușii fitochimici unici.
• arior — Denumire populară regională rară folosită în anumite graiuri pentru o specie de plantă erbacee din genul Euphorbia (alior, laptele-câinelui), caracterizată prin secreția unui latex alb, toxic și caustic, utilizat în medicina populară empirică.
• arior-de-baltă — Denumire populară regională folosită pentru a desemna o specie de plantă erbacee din genul Euphorbia (alior / laptele-cucului) adaptată la medii cu umiditate ridicată, mlaștini sau zone inundabile din vecinătatea bălților; planta conține un latex alb, toxic și iritant, fiind recunoscută structural prin tulpinile sale erecte și inflorescențele terminale dense.