#gastrita
- anaclorhidrie — Absența patologică completă a acidului clorhidric liber din secreția sucului gastric, chiar și după stimularea maximală cu substanțe specifice; reprezintă o formă avansată de anaciditate structurală cauzată de distrugerea celulelor parietale din mucoasa stomacului. Această afecțiune clinică este strâns legată de gastrita atrofică cronică severă, anemia Biermer și poate crește riscul apariției neoplasmelor gastrice din cauza modificării drastice a pH-ului local.
- antinoacid — Substanță chimică, preparat farmaceutic sau compus biologic capabil să reducă, să neutralizeze sau să inhibe secreția excesivă de acid clorhidric din sucul gastric; agent terapeutic utilizat pentru ameliorarea simptomelor de hiperaciditate, pirozis și disconfort esofagian asociate cu gastrita sau boala de reflux gastroesofagian.
- antral — Care aparține unui antrum sau care se referă la o cavitate anatomică închisă; cel mai frecvent termenul descrie regiunea inferioară a stomacului (antrul piloric) sau sinusul maxilar (antrul lui Highmore). În gastroenterologie, definește structurile sau procesele patologice localizate strict la nivelul porțiunii gastrice distale care precede canalul piloric.
- antropilorită — O afecțiune inflamatorie acută sau cronică a mucoasei gastrice, localizată simultan la nivelul antrului gastric și al pilorului. Această formă specifică de gastrită distală este frecvent declanșată de infecția cronică cu bacteria Helicobacter pylori sau de refluxul biliar alcalin, determinând simptome precum dureri epigastrice postprandiale, greață, meteorism și perturbări ale evacuării gastrice normale.
- apepsie — Formă severă de disfuncție digestivă caracterizată prin absența totală sau oprirea completă a secreției de pepsină și acid clorhidric în sucul gastric, conducând la imposibilitatea stomacului de a realiza descompunerea chimică a proteinelor. Acest fenomen patologic este asociat frecvent cu fazele avansate ale gastritei atrofice și ale anemiei pernicioase.
- atrofic — Care aparține atrofiei, se referă la atrofie sau prezintă caracteristicile acesteia; care provoacă o diminuare structurală și funcțională a țesuturilor. Se folosește în terminologia clinică pentru a defini tipuri specifice de afecțiuni inflamatorii, degenerative sau dermatologice caracterizate prin subțierea marcată a membranelor sau a organelor.