#gluma

• anecdotă — O povestire foarte scurtă, cu poantă, hazlie sau satirică, bazată pe o întâmplare reală ori imaginară din viața unei persoane cunoscute sau din viața cotidiană. În context structural și istoriografic, termenul se referea inițial la scrieri secrete sau nepublicate (din grecescul 'anekdotos' - needitat), servind ca o mărturie complementară neoficială despre moravurile unei epoci.
• aristă — Prelungire filiformă, rigidă sau flexibilă, adesea ascuțită, care continuă plevele ori glumele spiculețelor la majoritatea plantelor graminee (cum ar fi grâul, orzul sau secara). În sens larg sau anatomic, termenul descrie orice formațiune structurală liniară, ascuțită și subțire, asemănătoare unui fir de păr aspru, ce servește la protecția semințelor sau la agățarea acestora de blana animalelor pentru diseminare.
• aristat — Care este prevăzut cu aristă; termen utilizat în botanică pentru a descrie un organ vegetal (cum ar fi gluma, paleea la graminee sau frunza altor plante) care se termină printr-un vârf lung, rigid, subțire și ascuțit, asemănător unui fir de păr sau unui ghimpe elastic. Această adaptare morfologică joacă un rol structural esențial în protecția semințelor împotriva prădătorilor și în facilitarea răspândirii acestora prin agățare.
• badinaj — Glumă ușoară, spirit poznaș, glumă spirituală sau conversație amuzantă, spirituală și lipsită de malițiozitate. În teoria literară și în analiză, termenul descrie un stil de redactare sau un ton caracterizat prin jovialitate elegantă, ironie fină și fluiditate, specific saloanelor literare din secolul al XVIII-lea.
• badinare — Acțiunea de a badina (a glumi cu eleganță, a lansa replici spirituale) și rezultatul ei; manifestare a unui spirit poznaș, glumeț sau zeflemitor într-o conversație. Termenul, de factură livrescă și neologistică, descrie actul conștient de amuzament reciproc prin intermediul unui dialog alert, rafinat și lipsit de intenții jignitoare.
• badinerie — Piesă muzicală instrumentală cu caracter vesel, glumeț, alert și ritm vioi, integrată adesea ca mișcare finală în suitele orchestrale din perioada barocului (de exemplu, faimoasa lucrare a lui J.S. Bach). În sens literar și general, termenul descrie o manifestare plină de spirit, o glumă ușoară sau o scriere de proporții reduse caracterizată prin jovialitate și eleganță formală.