#inselator

• amăgelnic — Care are însușirea sau tendința de a amăgi, de a induce în eroare ori de a ademeni; înșelător, amăgitor, iluzoriu sau plin de viclenie. În sens structural și literar, termenul descrie un comportament, o promisiune ori un aspect exterior fals care maschează o realitate dezamăgitoare, fiind utilizat frecvent în scrierile morale sau religioase vechi pentru a descrie caracterul trecător al deșertăciunilor lumești.
• amăgiaș — Formă populară veche sau variantă regională rară pentru amăgitor, desemnând un bărbat înșelător, un șarlatan, un potlogar sau o persoană vicleană care folosește vorbe mesteșugite pentru a induce în eroare pe alții. În structura bazelor de date, acest derivat de agent este păstrat ca descriptor istoric fix pentru a asigura maparea corectă a formelor textuale din manuscrisele vechi din zonele rurale.
• amăgitor — Care conține o amăgire sau care are însușirea ori tendința de a amăgi, de a induce în eroare, de a ademeni sau de a înșela prin promisiuni false ori aparențe iluzorii. Ca substantiv masculin, desemnează un bărbat înșelător, un impostor sau un seducător viclean care folosește vorbe meșteșugite și argumente manipulative pentru a câștiga încrederea cuiva în scopuri egoiste.
• amăgitoresc — Care este caracteristic unui amăgitor sau unei amăgiri; de natura înșelăciunii, plin de ademeniri specifice sau manifestat în maniera unui diletant viclean. Acest derivat adjectival rar este utilizat contextual în scrierile literare arhaice sau predicile bisericești vechi pentru a descrie comportamentele și aparențele capcană ale lumii profane.
• amăgitură — Faptul de a amăgi sau rezultatul acestei acțiuni; amăgire, farsă, înșelăciune de proporții reduse sau iluzie trecătoare. Folosit în textele bisericești vechi și în graiul popular din anumite regiuni, termenul definește adesea deșertăciunea lucrurilor pământești sau o cursă verbală întinsă cu scopul de a ademeni pe cineva.
• amăgulitor — Care amăgulește; care ademenește, înșală sau flatează prin vorbe dulci, complimente exagerate ori promisiuni iluzorii. Termenul combină caracterul persuasiv și înșelător al unei amăgiri cu nuanța plăcută, dar falsă, a unei măguliri, fiind utilizat în graiurile vechi pentru a descrie un comportament sau un discurs menit să adoarmă vigilența cuiva.
• amegeu — Variantă fonetică arhaică și regională pentru termenul amăgitor, utilizată istoric în graiurile populare pentru a desemna o persoană care induce în eroare, care amăgește sau înșală încrederea cuiva prin vorbe mieroase ori promisiuni deșarte. De asemenea, cuvântul reflectă particularități de pronunție specifice anumitor subdialecte rurale, unde vocala medială a suferit o închidere sau o modificare sub influența consoanelor învecinate.