#insultă

• aforisit — Persoană care a fost exclusă din comunitatea bisericească, excomunicată, pusă sub anatemă sau blestemată oficial prin decret ecleziastic. În vorbirea populară veche, cuvântul a căpătat conotații peiorative extrem de puternice, fiind utilizat ca epitet insultător sau blestem la adresa unui om considerat rău, ticălos, afurisit, îndărătnic sau lipsit de credință.
• avanie — La origine, insultă, jignire, act de violență sau nedreptate flagrantă comisă de autoritățile otomane împotriva supușilor creștini sau a comercianților străini, adesea în scopul extorcării de bani. În sens modern și larg, termenul desemnează o jignire profundă, o umilință publică, o șicană sistematică sau o nedreptate gravă suferită de o persoană din partea cuiva aflat într-o poziție de putere.
• badagherniță — Termen regional rar, cu valoare peiorativă sau insultătoare, utilizat în unele graiuri locale pentru a desemna o femeie limbută, certăreață, bârfitoare sau dezordonată în gospodărie. În anumite contexte din estul țării, cuvântul poate descrie o persoană îmbrăcată neîngrijit sau o casă veche și dărăpănată.
• badahârcă — Variantă peiorativă regională utilizată în graiurile moldovenești sau est-românești pentru a desemna o femeie bătrână, urâtă, rea la suflet și gârbovită; cotoroanță. În sens extins popular, termenul descrie o persoană extrem de zgârcită, cicalitoare sau o unealtă veche, uzată și inutilizabilă din gospodărie.
• badaliurcă — Termen regional rar, cu nuanță peiorativă sau ironică, utilizat în unele micrograiuri rurale est-românești pentru a descrie o femeie limbută, îmbrăcată neîngrijit sau o persoană leneșă și dezordonată în treburile gospodăriei. În sens larg popular, poate face referire și la o unealtă veche sau un mecanism rudimentar care scoate zgomote stridente în timpul utilizării.
• badaliurce — Formă de plural regională și peiorativă întâlnită în micrograiurile rurale est-românești pentru substantivul 'badaliurcă', desemnând mai multe femei limbuțe, certărețe sau dezordonate în gospodărie. În sens larg popular, poate face referire și la unelte vechi, uzate sau mecanisme degradate care scot zgomote stridente în timpul funcționării.
• bagaboandă — Termen peiorativ, injurios sau de argou folosit pentru a desemna o femeie cu o conduită morală considerată ușuratică, o vagabondă, o hoinară sau o prostituată. Reprezintă o alterare fonetică populară a cuvântului 'vagabondă', utilizată în limbajul colocvial dur pentru a exprima disprețul profund sau pentru a insulta demnitatea unei persoane de sex feminin.
• bagaboantă — Variantă fonetică populară, depreciativă și argotică a cuvântului 'vagabondă'; termen injurios folosit în limbajul colocvial dur pentru a desemna o femeie cu un stil de viață dezordonat, o hoinară lipsită de adăpost sau o persoană de sex feminin cu o conduită morală considerată ușuratică. Reprezintă o expresie suburbană utilizată pentru a manifesta un dispreț profund sau o jignire directă.
• bahodârcă — Termen depreciativ și de ocară folosit în graiul regional pentru a desemna o femeie bătrână, rea, guralivă, hapsână sau cu un aspect fizic neîngrijit; babă hârcă. În sens extins, cuvântul poate face referire la o persoană intrigantă care împrăștie bârfe în comunitate sau, în mod cu totul izolat, la o cotineață sau o cocioabă dărăpănată și murdară.
• baistrucă — O fată sau o femeie născută în afara căsătoriei; bastardă. Reprezintă forma feminină a arhaismului 'baistruc', utilizată istoric ca ocară socială. În uzul colocvial modern, termenul a dezvoltat o conotație puternic peiorativă și de mahala, fiind folosit ca insultă vulgară la adresa unei femei considerate ipocrite, agresive, prefăcute sau mahalagioace.