#luncă

• alovă — Forma de feminin pentru alov sau termen popular arhaic utilizat regional pentru a descrie o adâncitură măruntă, o albie uscată sau o mică excavație naturală formată de apele de șiroire pe versanți. În context structural geomorfologic local, cuvântul servea ca indicator toponimic descriptiv pentru formele de relief accidentate.
• aluvial — Care provine din aluviuni, format prin depunerea treptată de mâl, nisip, pietriș și resturi organice aduse de apele curgătoare; propriu aluviunilor, specific zonelor de luncă sau deltelor. În sens pedologic și structural, descrie un tip de sol fertil sau un teren sedimentar format recent în văile râurilor prin procese de acumulare dinamică fluvială.
• aluvion — Formă secundară, regională sau arhaică pentru substantivul 'aluviune'; masă sedimentară alcătuită din mâl, nisip, pietriș și resturi organice transportată și depusă de apele curgătoare în lunci, delte sau la gura de vărsare. În anumite documente agrare vechi, termenul descrie terenul nou format prin acumulare fluvială la marginea unei proprietăți.
• aluvionar — Care provine din aluviuni, alcătuit sau format prin depunerea treptată de mâl, nisip, pietriș și resturi organice transportate de apele curgătoare; caracteristic aluviunilor. În sens geomorfologic și structural, definește câmpiile de luncă, deltele sau fâșiile terestre joase rezultate dintr-un proces îndelungat de sedimentare și acumulare dinamică fluvială.
• aluviu — Formă alternativă secundară, arhaică sau regională pentru substantivul 'aluviune'; depozit sedimentar format din mâl, nisip, argilă și pietriș detritic, transportat de apele curgătoare și lăsat în zonele unde viteza curentului scade. În documentele agrare vechi, termenul făcea referire la fâșiile noi de pământ roditor adăugate malurilor în urma viiturilor sezoniere.
• aluviune — Masă de mâl, nisip, pietriș și resturi organice transportată de apele curgătoare și depusă în albie, în lunci, în delte sau la gura de vărsare, în punctele unde viteza curentului scade. În sens juridic și structural, reprezintă creșterea treptată și insesizabilă a unui teren riveran prin aportul natural de sedimente aduse de un râu.
• archenea — Formă regională sau arhaică utilizată pentru a descrie o albie veche părăsită de un curs de apă, un braț mort transformat în baltă temporară sau o excavație naturală inundabilă formată prin devierea structurală a unui râu principal. În sens hidrologic extins, archenea reprezintă un micro-ecosistem lacustru specific zonelor de luncă, caracterizat prin acumulări de mâl organic și o vegetație hidrofilă densă.