#mass-media

• advertorial — Articol de presă sau conținut editorial conceput pentru a prezenta informații într-un stil jurnalistic, dar care este plătit de un textier sau o companie cu scopul mascat ori asumat de a promova un produs, un serviciu sau o imagine de marcă. Ca instrument de marketing, îmbină obiectivitatea aparentă a designului de știri cu obiectivele persuasive ale publicității comerciale, fiind obligatorie marcarea sa distinctă pentru a respecta codurile deontologice ale mass-mediei.
• Agerpres — Agenția Națională de Presă a României; cea mai veche agenție de știri românească și prima autonomă, înființată în anul 1889 sub numele de Agenția Telegrafică a României (sau 'România'). Are rolul instituțional de a colecta, prelucra și difuza informații interne și internaționale obiective către mass-media și instituțiile publice.
• aisis — Termen preluat ca transliterare sau anglicism fonetic direct (Isis / ASIS), utilizat în limbajul contemporan pentru a desemna concepte culturale distincte: de la reprezentarea neologică a marii zeități egiptene Isis (zeița magiei și a maternității), până la acronime internaționale tehnologice ori politice de mare vizibilitate globală. În context lingvistic modern, cuvântul servește în jargonele mass-media și în analizele geopolitice sau tehnice de securitate, păstrând o pronunție specifică ce îl diferențiază structural de formele arhaice românești.
• alarmant — Care provoacă alarmă, neliniște, îngrijorare sau teamă profundă; care indică o agravare gravă și iminentă a unei situații, a unei boli sau a unui fenomen social. În context mediatic, statistic sau clinic, termenul descrie date, tendințe ori simptome structurale ce depășesc pragurile de siguranță acceptate, impunând luarea unor măsuri urgente de remediere ori intervenție.
• alarmist — Care tinde să răspândească știri alarmante, exagerate sau complet false, provocând panică, neliniște nejustificată și îngrijorare artificială în rândul populației; persoană care manifestă acest comportament de panicare a colectivității. În analiza mass-media sau a discursului public, termenul descrie o abordare senzaționalistă, un ton sau o metodă structurală de raportare ce amplifică riscurile reale ale unui fenomen dincolo de limitele impuse de datele științifice ori logice.
• alarmistă — Forma de gen feminin a termenului 'alarmist'; descrie o manifestare, o atitudine, o știre sau o persoană de sex feminin care tinde să răspândească informații exagerate ori complet nefondate, provocând panică și neliniște nejustificată în rândul publicului. În analiza structurală a discursului mediatic, definește o retorică axată pe amplificarea riscurilor dincolo de limitele impuse de datele obiective sau științifice.
• antipublicitar — Care se opune publicității, critică tehnicile de marketing sau luptă împotriva omniprezenței reclamelor în spațiul public și digital. Se referă la mișcări civice, ideologii (cum ar fi cultbusting-ul) sau instrumente software (ad-blockere) destinate limitării manipulării comerciale, protejării intimității consumatorilor și reducerii consumerismului excesiv.
• antivedetă — Personaj, artist, actor sau persoană publică ce respinge în mod deliberat comportamentele artificiale, clișeele de imagine și stilul de viață strălucitor asociat celebrităților tradiționale (vedetelor); figură neconvențională care își păstrează simplitatea, autenticitatea și discreția în ciuda succesului masiv, promovând un model comportamental opus cultului personalității din mass-media modernă.
• antivedetism — Curent atitudinal, poziție estetică sau manifestare culturală bazată pe respingerea sistematică a cultului celebrității, a canoanelor showbizului și a stilului de viață artificial promovat de vedetele tradiționale. Acest fenomen se traduce prin valorizarea autenticității, a discreției și a modestiei în viața publică a artiștilor, fiind considerat o reacție critică împotriva superficialității mass-mediei contemporane.
• audiovizual — Care se bazează pe folosirea simultană a sunetului și a imaginii; privitor la transmiterea sau recepționarea mesajelor prin auz și prin vedere. Ca substantiv, termenul desemnează întregul domeniu al televiziunii, cinematografiei, radioului și platformelor digitale multimedia, precum și ansamblul producțiilor (filme, emisiuni) și al instituțiilor care reglementează difuzarea publică a acestor conținuturi.
• autorecenza — A-și scrie sau a-și realiza o recenzie ori o analiză critică propriei opere literare, artistice sau științifice; a evalua public, în mod conștient și autoreferențial, valoarea, structura sau impactul propriei creații. În jurnalismul cultural și mediul digital modern, acțiunea de a se autorecenza este utilizată fie ca un exercițiu asumat de autoironie și reflexivitate estetică, fie ca o strategie mascată sau transparentă de autopromovare pentru atragerea atenției publicului.
• autoreglementare — Procesul prin care o industrie, o asociație profesională sau un grup de organizații își stabilesc, monitorizează și impun propriile reguli, standarde și coduri de conduită, fără o intervenție legislativă directă din partea guvernului sau a autorităților statului. Acest mecanism juridic și etic permite adaptarea rapidă la schimbările pieței și responsabilizarea membrilor prin asumarea voluntară a bunelor practici.