#membrana

• acantocit — Eritrocit (globulă roșie) alterat patologic, caracterizat printr-o formă anormală sferică sau de stea, prezentând pe suprafața membranei sale multiple proeminențe (spiculi) citoplasmatice rigide, ascuțite și neregulate ca lungime și distribuție. Această modificare morfologică (acantocitoză) este cauzată de anomalii ale lipidelor membranare și este întâlnită în afecțiuni severe precum abetalipoproteinemia, boli hepatice avansate sau neuroacantocitoză.
• adnata — Termen anatomic vechi sau utilizat în mod restrictiv ca substantivizat pentru a desemna membrana conjunctivă a ochiului (tunica adnata) ori o structură transparentă strâns alipită de cornee; reflectă o fuziune structurală completă a țesuturilor protectoare perioculare. În uzul curent modern, se folosește preponderent forma adjectivală feminină 'adnată' în acord cu diverse organe.
• alantoid — Care se referă la alantoidă sau care are forma unui cârnat ori a unui sac alungit; alantoidian. În terminologia medicală și biologică structurală, termenul descrie configurația morfologică a unor anexe embrionare, membrane fetale sau structuri cavitare alungite ce apar în fazele timpurii de dezvoltare ale vertebratelor amniote.
• albuginee — Membrană fibroasă, densă, rezistentă și de culoare albă-sidefie, alcătuită din țesut conjunctiv strâns, care învelește structural anumite organe interne animale sau umane, cum sunt testiculele, ovarele ori corpii cavernoși; tunică albuginee.
• alodesmozomi — Formațiuni intercelulare specializate sau variante structurale de desmozomi care prezintă modificări biochimice ori morfologice specifice în anumite tipuri de țesuturi sau în stări patologice; acești joncțiuni celulare asigură aderența structurală mecanică între membranele plasmatice ale celulelor adiacente prin intermediul filamentelor intermediare.
• amni — Formă prefixată sau variantă rară utilizată în terminologia medicală și biologică pentru a desemna amniosul, membrana sacului embrionar care protejează fătul în timpul gestației. În contexte arhaice sau regionale, termenul poate face referire directă la fluidul amniotic sau la structura protectoare timpurie a ovulului amniotic la vertebrate.
• angioid — Care seamănă cu un vas de sânge sau cu o rețea vasculară, care are aspectul sau structura unui canal circulator. În terminologia medicală și oftalmologică, acest descriptor structural este utilizat binedefinit în sintagma striații angioide, ce definește rupturi liniare sau ramificate ale membranei Bruch de la nivelul retinei, vizibile la fundul de ochi sub formă de linii neregulate ce mimează traiectoria unor vase sanguine.
• arahnoid — Care seamănă cu o pânză de păianjen prin finețe, structură sau rețea de filamente; arahnoidian. În anatomia umană și animală, termenul descrie elemente sau membrane meningiene delicate, în timp ce în zoologie se folosește rar ca formă substantivată pentru a desemna un membru al clasei arahnidelor sau o caracteristică morfologică ce amintește de ordinea păianjenilor.
• autodesmozom — Formă rară de joncțiune celulară sau structură membranară atipică prin care o celulă realizează o legătură adezivă (de tip desmozom) cu ea însăși, pliindu-și membrana citoplasmatică, fenomen observat structural în anumite stări patologice, tumori, culturi celulare in vitro sau în timpul unor procese de diferențiere celulară intensă.
• autofagocitoză — Proces celular de înglobare și digerare a propriilor elemente structurale sau citoplasmatice (cum ar fi mitocondriile sau reticulul endoplasmic) în interiorul unor vacuole autofagice speciale. Deși adesea utilizat ca sinonim pentru autofagie, termenul subliniază componenta mecanică și morfologică de invaginare, sechestrare și endocitoză internă a materialului celular de către membranele interne.
• axolemă — Membrană plasmatică (plasmalemă) specializată care înconjoară complet și delimitează structural axonul unei celule nervoase. Această barieră celulară fină joacă un rol fiziologic crucial în menținerea potențialului de repaus și în propagarea ultrarapidă a potențialului de acțiune prin intermediul canalelor ionice de sodiu și potasiu, asigurând o transmitere delicată și coordonată a influxului nervos către alte sinapse.