#neliniste

• agita — Formă de persoana a III-a singular a prezentului indicativ sau persoana a II-a singular a imperativului pentru verbul 'a agita'. Înțelesul structural implică punerea în mișcare rapidă și repetată a unui obiect ori lichid, iar în plan psihologic sau social, acțiunea de a tulbura liniștea cuiva, a provoca nervozitate, panică sau a instiga masele la revoltă.
• agitare — Acțiunea de a agita și rezultatul ei; proces fizic de amestecare sau scuturare intensă a unui mediu, ori stare psihologică de profundă neliniște, tulburare, nervozitate și agitație. În sens structural și tehnic, reprezintă procesul de omogenizare a fluidelor în laborator, iar în sens social, actul de instigare ori propagandă politică activă.
• agitație — Stare de neliniște, tulburare profundă sau mișcare continuă și dezordonată, manifestată la nivel individual, colectiv ori material. În plan psihologic, reprezintă o surescitare motorie și mentală; în context social-politic, desemnează o activitate intensă de propagandă sau proteste publice; în fizică, se referă la mișcarea haotică a particulelor dintr-un corp sub influența temperaturii (agitație termică).
• ahasveric — Care aparține sau este propriu lui Ahasver; caracteristic Evreului Rătăcitor. În critică și eseistică, termenul descrie o stare de spirit marcată de un nomadism spiritual incurabil, o neliniște profundă, o rătăcire continuă și o incapacitate structurală de a se stabili într-un loc sau de a-și găsi pacea interioară.
• anxietate — Stare emoțională neplăcută și difuză, caracterizată prin sentimente de neliniște, teamă nederminată, nesiguranță și tensiune internă în absența unei amenințări reale sau iminente; reacție psihologică și fiziologică complexă ce include adesea simptome vegetative precum palpitații, transpirație intensă, frisoane și respirație agitată.
• aprehensie — Formă de neliniște, teamă difuză, presimțire rea sau anxietate anticipatorie cu privire la un pericol viitor ori incert; stare psihologică de îngrijorare structurală în care un individ anticipează un deznodământ nefavorabil fără a avea motive obiective imediate. În psihologia cognitivă, termenul descrie și faza inițială a percepției, în care mintea ia act de prezența unui stimul înainte de a-l analiza pe deplin.