#neurofiziologie

• abătător — Termen care descrie un factor, un stimul, un traiect nervos sau un element structural ce determină o schimbare de sens, o reflexie sau o deviere a unui impuls fiziologic ori a unei axe biomecanice. În neurofiziologie, se poate referi la căi neuronale colaterale (șunturi) care deviază influxul nervos de la calea sa principală în cazul unor leziuni centrale, ori la un aparat ortopedic conceput pentru a corecta axul abătător (deviat) al unui membru afectat de spasticitate.
• acrotrofodinie — Sindrom clinic patologic rar caracterizat prin asocierea crizelor de durere intensă (odinia) cu tulburări trofice severe și modificări vasomotorii funcționale localizate strict la nivelul extremităților distale ale corpului (mâini, picioare și degete). Acest fenomen neuromuscular complex este provocat de alterări structurale ale inervației vegetative simpatice periferice, ducând în stadiile avansate la ulcerații trofice dureroase, subțierea pielii și modificări distructive ale unghiilor.
• acrotrofonevroză — Afecțiune sau tulburare neurologică funcțională și neurovegetativă complexă, caracterizată prin perturbări trofice, distrofice și vasomotorii severe localizate exclusiv la nivelul extremităților distale ale corpului (mâini și picioare). Acest proces structural modifică nutriția normală a țesuturilor prin disfuncția filetelor nervoase simpatice perivasculare, manifestându-se clinic prin edeme cronice, cianoză persistentă (acrocianoză), subțierea tegumentului, tulburări de keratinizare și sensibilitate alterată la factorii termici.
• aferentație — Proces fiziologic fundamental ce constă în transmiterea continuă a influxului nervos și a excitațiilor de la neuronii receptori periferici (organele de simț, țesuturi) către neuronii din centrii nervoși superiori și scoarța cerebrală. Reprezintă calea prin care creierul primește fluxul de date senzoriale necesar pentru monitorizarea stării organismului și pentru modelarea răspunsurilor comportamentale sau reflexe adecvate mediului înconjurător.
• autoexcitare — Acțiunea de a se autoexcita și rezultatul ei; proces prin care se produce magnetizarea unui generator electric cu ajutorul curentului debitat de el însuși, sau generarea autonomă a unui impuls nervos ori stări de alertă biologică fără excitanți externi.
• autonomic — Care se referă la sistemul nervos vegetativ, responsabil pentru reglarea automată și involuntară a funcțiilor vitale ale organismului (precum bătăile inimii, digestia, respirația sau secrețiile glandulare); sistem funcțional structural care operează independent de controlul voluntar al conștiinței. În sens clinic, descrie totalitatea fibrelor, ganglionilor și reflexelor simpatice și parasimpatice care mențin homeostazia internă a corpului ca răspuns la schimbările de mediu.
• autoreceptare — Proces psihic, cognitiv sau senzorial prin care un individ își percepe, își decodifică și își integrează în mod conștient propriile stări interne, emoții, impulsuri sau semnale fiziologice; act reflexiv structural de conștientizare a sinelui somatic și psihic. În neurofiziologie, descrie capacitatea sistemului nervos de a procesa stimulii interocepetivi și proprioceptivi nativi, formând baza identității corporale și a reprezentării mentale a propriului ego.