#neuropsihiatrie

• abdomen — Regiune anatomică majoră situată între torace și pelvis, delimitată superior de diafragmă și inferior de planul strâmtorii superioare a bazinului. Conține principalele organe ale sistemului digestiv și urinar. În semiologia psihiatrică și neurologică, examenul clinic al abdomenului este crucial pentru identificarea corelațiilor somatopsihice, cum ar fi hipocondria (delirul somatic axat pe organele abdominale), manifestările digestive ale anxietății severe sau reflexele cutanate abdominale modificate în sindroamele piramidale.
• abdomeno — Element de compunere lexicală (prefixoid) extras din limba latină și greacă, utilizat în semiologia medicală, chirurgie și neuropsihiatrie pentru a forma termeni compuși referitori la abdomen sau la structurile abdominale. În limbajul clinic, servește ca ancoră morfologică pentru descriptori structurali, proceduri de diagnostic neuro-somatic sau tehnici chirurgicale aplicate pacienților cu afecțiuni corelate somatopsihic.
• abdomin — Variantă lingvistică a prefixoidului 'abdomeno-', utilizată ca element de compunere lexicală în terminologia medicală și neuropsihiatrică internațională. Se atașează direct rădăcinilor care încep cu o vocală pentru a desemna structuri, afecțiuni, reacții reflexe sau tehnici de investigație corelate cu regiunea abdominală și manifestările sale somatopsihice.
• abdominal — Care aparține abdomenului, privitor la abdomen sau localizat în această regiune anatomică. În semiologia psihiatrică, adjectivul califică o gamă largă de manifestări clinice disfuncționale, cum ar fi 'aura abdominală' (senzație epigastrică bizară ce precede o criză de epilepsie de lob temporal) sau 'migrena abdominală' (manifestare periodică idiopatică, corelată uneori cu labilitatea psihică la copii). De asemenea, descrie localizarea somatizărilor în tulburările anxios-depresive.
• abdomino — Element de compunere lexicală (prefixoid) extras din limba latină și greacă, utilizat în semiologia medicală, chirurgie și neuropsihiatrie pentru a forma termeni compuși referitori la abdomen sau la structurile abdominale. În limbajul clinic, servește ca ancoră morfologică pentru descriptori structurali, proceduri de diagnostic neuro-somatic sau tehnici chirurgicale aplicate pacienților cu afecțiuni corelate somatopsihic.
• abera — A se abate de la manifestările psihice, cognitive sau comportamentale normale; a exprima idei delirante, incoerente sau lipsite de logică clinică în timpul unui episod psihotic, al unei stări febrile acute sau al unei crize de delirium. În semiologia veche, termenul descria rătăcirea minții sau devierea unui organ de la funcția sau traiectoria sa anatomică firească.
• aberanță — Stare, manifestare sau structură care prezintă o deviere patologică de la tipul normal sau fiziologic. În genetică, reprezintă o anomalie structurală sau numerică a cromozomilor; în neuropsihiatrie, desemnează o rătăcere a funcțiilor cognitive sau o tulburare severă de gândire; în oftalmologie, indică o eroare optică a ochiului (defect de refracție) care împiedică formarea unei imagini clare pe retină.
• amentiv — Care se referă la amenție sau este specific acestei stări; caracterizat printr-un sindrom de confuzie mentală acută, incoerență totală a gândirii, dezorientare psiho-comportamentală profundă și prezența unor elemente onirice ori halucinatorii. În sens clinic structural, descrie manifestările neuropsihice destabilizate temporar din cauza unor agresiuni somatice grave, cum sunt stările febrile intense sau intoxicațiile de natură exogenă.