#oxidare

• Abelia uniflora — Specie de arbust aparținând genului Abelia, originară din China, caracterizată prin flori solitare purtate pe pedunculi unici. În biochimia clinică și farmacognozie, extractele din Abelia uniflora sunt studiate pentru izolarea de metaboliți secundari biologic activi, în special monoterpene ciclice și acizi organici. Acești constituenți naturali prezintă potențial neuroprotector și antioxidant, fiind cercetați experimental în modele de laborator pentru protejarea membranelor celulare neuronale împotriva degenerării induse de peroxidarea lipidică.
• aldehidă — Compus organic care conține în molecula sa o grupare funcțională carbonil învecinată cu un atom de hidrogen (gruparea formil, -CHO), situată obligatoriu la capătul unei catene de atomi de carbon. Aldehidele se obțin industrial sau în laborator prin dehidrogenarea ori oxidarea controlată a alcoolilor primari și sunt utilizate pe scară largă în sinteza chimică, industria parfumurilor și producția de dezinfectanți.
• anisidină — Compus organic aromatic din clasa aminelor, derivat al anisolului, existent sub forma a trei izomeri de poziție (orto, meta și para); metoxianilină. În industrie, este utilizată ca intermediar esențial în sinteza coloranților azoici, a pigmenților și a produselor farmaceutice. În biochimia alimentară, para-anisidina este un reactiv folosit pentru determinarea indicelui de oxidare secundară a grăsimilor și uleiurilor prin măsurarea cantității de aldehide formate.
• anod — Electrod pozitiv al unui generator electric, al unei pile galvanice sau al unui tub electronic, ori electrodul prin care curentul electric intră într-un mediu conductor sau într-un dispozitiv polarizat. În procesele de electroliză și coroziune electrochimică, acesta reprezintă borna structurală la nivelul căreia are loc reacția de oxidare, pierderea de electroni și atragerea anionilor negativi.
• anodic — Privitor la anod, care aparține anodului sau care se produce la nivelul acestui electrod pozitiv în timpul unui proces electrochimic. În sens industrial și tehnic, descrie reacții, fenomene de coroziune sau tratamente de protecție a suprafețelor metalice (cum ar fi eloxarea ori pasivizarea) care implică transportul de electroni și oxidarea la borna anodică.
• antioxigen — Substanță chimică sau compus molecular utilizat pentru a preveni, bloca ori încetini procesele de degradare și alterare structurală cauzate direct de acțiunea chimică a oxigenului molecular; termen utilizat în tehnică și industria alimentară ca sinonim funcțional pentru inhibitorii de autoxidare a grăsimilor, uleiurilor sau polimerilor.
• ard — Forma de persoana I singular și persoana a III-a plural a verbului 'a arde'; acțiunea de a suferi o reacție chimică de oxidare rapidă cu degajare de căldură și lumină (combustie); a distruge sau a consuma prin foc un material structural. În sens fizic sau tehnologic, descrie transformarea energiei chimice în energie termică ori funcționarea elementelor incandescente dintr-un circuit electric.
• ardere — Acțiunea de a arde și rezultatul ei; reacție chimică exotermă de oxidare rapidă a unei substanțe combustibile în prezența unui comburant, însoțită structural de degajare de căldură, fum și emisie de lumină sub formă de flacără. În fiziologie și biochimie, reprezintă procesul metabolic de oxidare celulară a nutrienților pentru producerea de energie vitală.
• autooxidare — Reacție chimică de oxidare lentă și spontană a unei substanțe (precum acizii grași, uleiurile, polimerii sau compușii organici), care se produce la contactul direct cu oxigenul molecular din aer, la temperaturi obișnuite și fără intervenția unui agent oxidant puternic ori a unei flăcări. Acest proces autocatalitic structural implică formarea de radicali liberi și peroxizi, fiind responsabil pentru râncezirea alimentelor, degradarea cauciucului sau îmbătrânirea țesuturilor biologice.