#oxigenare

• aera — A introduce aer curat într-o încăpere, într-un mediu închis sau într-un sistem tehnic prin ventilare, deschiderea ferestrelor ori prin mijloace mecanice; a supune un corp, un lichid sau un sol acțiunii oxigenului atmosferic pentru a-i îmbunătăți proprietățile structurale ori pentru a elimina gazele viciate.
• aerare — Acțiunea de a aera și rezultatul ei; proces fizic, mecanic sau biologic prin care un spațiu, un lichid (cum ar fi apa din bazinele de epurare) ori un solid (cum este solul agricol) este îmbogățit cu aer sau oxigen atmosferic pentru a stimula procesele oxidative, a elimina gazele parazitare și a îmbunătăți calitatea structurală.
• aerație — Procesul natural sau artificial de pătrundere și circulație a aerului în interiorul unei structuri poroase, al unui sol sau al unui mediu lichid; starea de ventilație a unui spațiu. În geologie și agronomie, se referă în mod specific la schimbul gazoas dintre atmosfera terestră și porii pământului, vital pentru respirația organismelor subterane.
• aerator — Aparat, dispozitiv sau instalație mecanică utilizată pentru a introduce aer ori oxigen într-un mediu lichid, solid sau spațiu închis. În acvaristică, reprezintă pompa ce dizolvă oxigenul în apă; în instalațiile sanitare, este sita de la robinet care amestecă apa cu aer pentru a reduce consumul; în agricultură, este utilajul ce perforează solul pentru a-l afâna.
• Anachi — Denumire populară rară sau arhaică atribuită unor plante acvatice submerse din flora spontană sau de acvariu, utilizată uneori la nivel regional pentru a desemna specii din genul Anacharis (Elodea). Reprezintă o adaptare fonetică simplificată în graiul local, descriind vegetația acvatică cu tulpini flexibile și frunze dense, ce joacă un rol ecologic esențial în oxigenarea bazinelor de apă dulce statici sau cu curs lent.
• apnee — Oprire temporară, voluntară sau involuntară, a respirației, caracterizată prin suspendarea tranzitorie a fluxului de aer către plămâni. Acest fenomen structural poate apărea fiziologic în timpul scufundărilor ori patologic în timpul somnului, determinând scăderi ale oxigenului din sânge și fragmentarea odihnei nocturne.
• asfixiare — Acțiunea de a asfixia și rezultatul ei; stare patologică gravă cauzată de scăderea bruscă a oxigenului și acumularea de dioxid de carbon în organism, ducând la pierderea cunoștinței și stop respirator. Acest proces structural poate surveni prin strangulare, înec, blocarea mecanică a căilor aeriene sau inhalarea unor gaze toxice, necesitând manevre de prim ajutor imediate.