#perspectiva

• abordare — Acțiunea de a aborda o persoană, o problemă sau o situație; metodă, perspectivă, strategie sau unghi conceptual adoptat pentru a studia, analiza, trata sau rezolva o chestiune teoretică ori practică; modalitate specifică de interacțiune socială inițială sau de comunicare interpersonală; (în sens tehnic sau maritim) procesul de apropiere fizică și ghidare către un punct de contact fix, cum ar fi un mal, o pistă ori o altă navă.
• anamorfoza — A deforma o imagine, un desen sau un obiect în mod intenționat și controlat, cu ajutorul unui sistem optic special ori prin calcule geometrice riguroase, astfel încât acesta să pară distorsionat sau de nerecunoscut dintr-un unghi normal, dar să devină perfect clar, proporțional și inteligibil atunci când este privit dintr-un anumit punct de vedere fix sau prin intermediul unei oglinzi curbe (cilindrice ori conice).
• androcentrism — Perspectivă conștientă sau inconștientă care plasează punctul de vedere, experiențele și valorile masculine în centrul culturii, istoriei și societății, considerându-le standardul universal pentru specia umană. Acest model structural tinde să marginalizeze ori să ignore complet contribuțiile și perspectivele feminine, definindu-le ca fiind secundare sau abateri de la norma neutră generală.
• anfiladă — Dispunere structurală a mai multor încăperi, uși, curți sau elemente arhitecturale aliniate în linie dreaptă, astfel încât deschiderea lor succesivă oferă o perspectivă lungă și continuă asupra întregului ansamblu. În tactica militară istorică, termenul desemnează o poziție sau o direcție de tragere paralelă cu linia de fortificație ori cu șirul de trupe al inamicului, permițând măturarea întregului front cu un singur foc.
• aspect — Forma exterioară, înfățișarea sau modul în care se prezintă vizual o persoană, un obiect ori un fenomen; (în sens structural) o anumită latură, perspectivă sau fază sub care poate fi privită ori analizată o problemă sau o situație complexă; (în lingvistică) categorie gramaticală verbală care exprimă felul în care se desfășoară în timp acțiunea unui verb (perfectiv sau imperfectiv).
• auctorial — Care aparține autorului, care este propriu autorului sau se referă la ipostaza acestuia într-o operă literară; privitor la actul creației originale. În teoria literară și în analiza naratologică, termenul este utilizat pentru a descrie instanța narativă omniscientă (perspectivă auctorială), vocea care coordonează discursul din exteriorul acțiunii sau elementele de paratext care poartă amprenta directă și asumată a creatorului textului.
• autodiegetic — Care desemnează un tip de narator care este în același timp și protagonistul, personajul principal al textului narativ; privitor la narațiunea la persoana întâi în care cel care povestește relatează propriile sale experiențe trăite în universul fictiv.
• axonometrie — Metodă geometrică și procedeu tehnic de reprezentare grafică tridimensională a unui obiect pe un singur plan de proiecție, prin raportarea lui la un sistem ortogonal de trei axe spatiale coordenate. Spre deosebire de perspectiva convergentă, acest tip de organizare structurală menține liniile paralele neschimbate și permite măsurarea directă sau proporțională a dimensiunilor obiectului de-a lungul axelor, oferind o vizualizare tehnică de o claritate superioară.