#pigmentare

• acantoză — Modificare histopatologică constând în îngroșarea stratului spinos al epidermului, determinată de proliferarea celulelor malpighiene. În sens clinic macroscopic, termenul este asociat frecvent cu afecțiunea 'Acanthosis nigricans', caracterizată prin apariția unor plăci cutanate hiperpigmentate, gri-cenușii sau negricioase, cu textură catifelată și rugoasă, localizate predilect în zonele de pliere ale corpului (gât, axile, regiune inghinală), fiind un marker cutanat important pentru rezistența la insulină, obezitate sau diverse disfuncții endocrine.
• acrocroic — Despre spori sau structuri celulare micologice; care prezintă o colorare intensă localizată exclusiv la nivelul apexului, vârfului sau extremității terminale, restul membranei rămânând translucid sau palid. Acest termen tehnic de nișă ajută la descrierea microscopică precisă și la diferențierea taxonomică a anumitor ciuperci din clasa Basidiomycota.
• acromatoză — Condiție patologică generalizată caracterizată prin absența totală sau diminuarea severă a pigmentației normale dintr-un țesut, organ ori de la nivelul întregului organism. În dermatologie, termenul descrie stări severe de depigmentare cutanată (cum ar fi formele extreme de albinism sau vitiligo universal), în care celulele nu mai produc melanină.
• acromazie — Termen general care desemnează absența totală a culorii sau a pigmenților dintr-un mediu structural. În medicină, este sinonim cu acromatopsia (cecitate cromatică totală) sau descrie depigmentarea celulară și cutanată (lipsa melaninei); în optică, definește corectarea perfectă a aberațiilor cromatice ale unui sistem de lentile.
• acromie — Absență totală și congenitală sau dobândită a pigmentației normale a pielii, părului ori a altor țesuturi, cauzată de lipsa sau distrugerea melanocitelor și a producției de melanină. Acest termen medical general acoperă manifestări precum albinismul generalizat sau zonele complet albe apărute în evoluția avansată a vitiligo.
• acromodermie — Condiție patologică cutonată congenitală sau dobândită caracterizată prin absența totală ori diminuarea severă și extinsă a pigmentației normale a pielii, manifestată prin pete albe întinse sau depigmentare generalizată a epidermei. Această afecțiune structurală este provocată de absența, distrugerea sau disfuncția metabolică cronică a melanocitelor, ducând la sistarea completă a producției de melanină și determinând o sensibilitate extremă a tegumentului la radiațiile ultraviolete.
• albinism — Anomalie congenitală caracterizată prin absența totală sau parțială a pigmentului melanic din piele, păr și ochi, determinând un aspect albicios al corpului și sensibilitate extremă la radiațiile solare.
• albinozitate — Starea, calitatea sau însușirea de a fi albinos; prezența evidentă a manifestărilor albinismului la un organism viu; termen abstract utilizat uneori ca sinonim rar în literatura științifică veche pentru a descrie anomalia depigmentării.
• alunele — Forma articulată hotărât a substantivului la plural 'alune' (fructele alunului). În vorbirea curentă și medicală populară, reprezintă forma de plural pentru 'aluniță' (nevi melanocitari), desemnând micile pete pigmentare sau excrescențe benigne de pe piele.